tag:blogger.com,1999:blog-90608680755458023462024-03-21T18:09:38.990-07:00Life as it happens..Unknownnoreply@blogger.comBlogger7125tag:blogger.com,1999:blog-9060868075545802346.post-50044451599679224112020-10-05T01:24:00.006-07:002020-10-05T01:33:42.622-07:00Tinichigeria dupa varsta de 29 de ani (si cateva luni..)<p> Am un mecanic foarte bun, cu care lucrez de peste 10 ani. Orice problema am, ma duc la el, rezolva. De curand, am facut doua accidente succesive cu masina masina iubitei mele. La primul (n-a fost vina mea) a iesit o juna si mi-a taiat calea (capota motor, ornamnte, traggere etc). Si a trebuit sa repar masina. Ducandu-ma sa iau capota de la motor, sub pod la Vacaresti, nu sunt atent si intru eu intr-o tipa care se oprise fara rost desi plecase dupa loc. Continuarea? far spart si aripa drepata. Tipa se da jos si spune cu naduf:</p><p>- Domnu, da'.. ati mai lovit-o tot acolo, e cam dubios.</p><p>- Pai sa facem amiabila zic, imi pare rau, nu am fost atent, sunt vinovat.</p><p>- Nu stiu ce sa zic, zice cucoana tafnoasa. </p><p>Pff, ma gandesc, am dat de una care crede ca vreau sa imi repar masina pe casco al meu, fiind vinovat ca am intrat in ea. Multa scenarita, de cand cu covidul asta.</p><p>Am facut amiabila, a inteles ca nu i-am facut nicio "manevra".. Prima tentativa de amiabila a fost pe capota masinii ei, unde, pentru ca batea vantul si nu aveam niciunl dintre noi pix..am hotarat sa mergem la prima benzinarie. Ajunsi acolo, nu mai gasesc cartea mea de identitate. O scosesem, tipa o vazuse, am cautat-o prin masina fara succes.. Plecam de acolo, ma duc sa iau capota de la masina si pe drum, ma gandesc: daca mi-a cazut cartea de identitate in locul unde am oprit prima oara. Ce sa va zic? ora 13, Mihai Bravu spre Dirstor, parcare spic.. in locul unde oprisem noi, parcare inca libera.. gasesc cartea de identitate pe jos, problema rezolvata.</p><p>Ma duc la mecanic si ala, care se astepta doar sa imi schimbe capota.. se uita lung si zice.."Mah, da'.. asta nu e masina cu care ai fost prima data? ce dracu ca tin minte ce aveam de facut.."</p><p>-Pai sti, Adriane, am mai lovit-o o data.. </p><p>Omul rade si se uita la mine ca la ultimul tembel, gandindu-se ca nu ar trebui sa conduc..</p><p>Comand..aripa, far, tragger, si ma cheama omul sa ..o repare peste doua zile. O repara, insa, ramane ceva nealiniat la far si o reprogrameaza pt o alta zi sa schimbe nu stiu ce cadru. </p><p>Vineri am intarziat cu masina si nu a putut sa ma mai ia, si zice.. vino luni! (adica azi). Azi dimineata, o las pe iubita mea la munca dimineata si ma duc urgent la loganu meu sa nu intarzii la munca. Cand ajung pe barbu vacarescu imi aduc aminte: Adrian.. aveam programare, trebuia sa fiu la 8 la el si am intarziat.. Il sun repede, il intreb daca a luat alta masina si zice.. "tocmai aveam un Tiguan sa il bag,dar hai ca ti-am promis, ce sa fac, te astept" imi spune el, zambind, si eu intelegand ca.. tre sa fiu ..omenos la sfarsit. </p><p>In momentul in care am intrat in curtea servisului.. realizez ca ..eu sunt..cu loganul meu si nu cu masina iubitei. ce sa ma mai intorc?, m-am dus direct la Adrian, mecanicul meu de 10 ani..si in timp ce eu parcam la Glucoza in curte.. un Tiguan pleca (zic n-o fi chiar ala, adica asa speram).</p><p>Adrian ma vede cu loganu' si face din mana semn: care e treaba?</p><p>- Stii, boss, m-am ramolit.. AM uitat sa iau masina sotiei mele, m-am incurcat in logan si.. uite!. </p><p>- Mah, tu faci misto de mine? ce dracu, am lasat clientu' sa plece si tu imi spui ca ai incurcat masinile?</p><p>- Stiu, nu pare verosimil, dar chiar asta s-a intamplat...</p><p>Am sunat-o sa ii zic si s-a pisat pe ea de ras. Nu stiu cum ma scot cu Adrian, mecanicul meu dar sper ca macar EA sa isi aduca aminte ca miercuri dimineata tre sa ma duc cu masina ei..la service, nu cu a mea.</p><p>Inre timp, am cautat in studii medicale, cica dementa nu se instaleaza la varsta de 29 de ani (si cateva luni) cat am eu, dar poate o fi de la "iubire"? ca nu-mi dau seama.</p><p>Asta e cand o arzi pe bogatie si fiecare cu masina lui. Aveti grija cu iubirea, cauzeaza</p><p>Si daca vreti un mecanic bun.. vi-l recomand pe Adrian! Iertator, bland, bun mecanic..La Glucoza</p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRrTZjFqdmGgTaAtU4YRcXUrHAUgICqJcrVl3kkaanL2Cn5lv3yfChSQ66aQFRmUasLWt22RirnX4awasfYTOKU4TkZ4Uww9EzBrvkdvvKCd-bLMzO1fdM-STkjQfvPNe3baKsaU7H4a8/" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" data-original-height="400" data-original-width="600" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRrTZjFqdmGgTaAtU4YRcXUrHAUgICqJcrVl3kkaanL2Cn5lv3yfChSQ66aQFRmUasLWt22RirnX4awasfYTOKU4TkZ4Uww9EzBrvkdvvKCd-bLMzO1fdM-STkjQfvPNe3baKsaU7H4a8/" width="320" /></a></div><br /><br /><p></p><p><br /></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9060868075545802346.post-14174421120458502642020-05-27T23:48:00.000-07:002020-05-28T03:29:46.216-07:00Stupid ChallengeNu am crezut ca exista cu adevarat "influenceri" pana nu au aparut "pokemonii". Oameni in toata firea isi rupeau gaturile prin boscheti, manati de activarea unui joc stupid. Au fost si inainte "provocari" dar nu le-am dat eu atentie pana la pokemoni.<br />
In mod natural, m-a revoltat intotdeauna ideea de a face ceva (orice), provocat fiind de catre altcineva sau de catre altceva decat de propria mea constiinta. Tot mapamondul se distreaza (inclusiv eu) urmarind filmuletele cu "stupid people" care fac lucruri prin care se ranesc sau , au fost cazuri, se si omoara, punandu-se in categoria "imbecili" si justificand din plin sintagma "selectie naturala".<br />
Acum, in perioada pandemiei, au fost foarte multe challenge-uri, de la postat fereastra pana la .. squat zeci, sute de genuflexiuni si alte activitati prin care oamenii, pokemonizati au contribuit la masruratorile sociale efectuate de catre cei care au lansat "provocarile". Pentru ca da, daca nu stiai, participand la aceste provocari, esti cobaiul (sau "prostul") unora care se distreaza pe cinste. Bine, mea culpa, sunt si oameni seriosi care folosesc provocarile in sens cultural, (pentru ca sa faci ceva cu creierul e adevarata provocare) dar marea majoritate.. intra cel putin la categoria "funny people".<br />
<br />
Influencerii lanseaza mode si asa le testeaza. Nu e nevoie sa fac niciun experiment prin care sa dovedesc cat de usor intra adolescentii in aceasta cateogrie a cobailor, a mesagerilor unei tampenii (mai ales in ceea ce priveste moda) urmata de expresia "e cool". Cel mai greu este educi un adolescent sa evite sa fie parte din asemenea manipulari, pentru ca, la ei e si mai greu, abia descopera stima de sine, apartenenta la grup, se dezvolta personalitatea fiecaruia. Ca parinte ai cea mai mare provocare sa tii steagul sus si poti face fata competitiei dintre ce crezi tu si ce crede grupul din care face parte fiica ta. Sa intram in detalii si sa va spun ca incepe consumul de droguri? Pai, te duci (naiv sau cu mintea nealterata) la o "petrecere" unde, ca sa nu "pici de fraier sau fraiera" tre sa tragi si tu un fum dintr-o tigara, sau.. un joint, un pahar serios cu alcool, niste "roofs" si mamaa, ce frumoasa-i viata. Apoi te duci acasa zmeu si il iei pe tac-tu la bataie, pentru ca ti se pare ca s-a uitat urat si crezi ca la 14 ani incepe viata de bombardier. Sau, vii acasa la 14 ani si ii spui mamei tale sa nu te mai dadaceasca pentru ca stii tu foarte bine ce faci cu "Alex", iubitul tau (voi deja ati initiat de mult primele jocuri sexuale). Si pana la urma, dupa toate astea, cine sunt influencerii si de ce acceptam provocari? Ti-ai pus vreodata problema de a nu accepta vreo provocare lansata de cel mai, cea mai.. din grupul tau?<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMmc36lHEa211_o2VPu-ni-BY0lfOR0BE4avIDbrHb5714Be7ywXkAbWNU0H382mUxmXCXqIfNs8LyAsNVlBEb3WJRcs4Ua4Kp2jgxUsR0nOoJvqzGELYee_YE6iJ1V3QHWw7QL_FBcbY/s1600/Instagram-influencer-bad-habits-thegem-blog-default+%25281%2529.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="540" data-original-width="1000" height="172" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMmc36lHEa211_o2VPu-ni-BY0lfOR0BE4avIDbrHb5714Be7ywXkAbWNU0H382mUxmXCXqIfNs8LyAsNVlBEb3WJRcs4Ua4Kp2jgxUsR0nOoJvqzGELYee_YE6iJ1V3QHWw7QL_FBcbY/s320/Instagram-influencer-bad-habits-thegem-blog-default+%25281%2529.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
E nashpa, iti spun eu! Si ca sa poti face asta iti trebuie un set stabil de valori, care se formeaza mult mai tarziu, odata cu experienta. Si daca (atentie!) acasa NU AI MODELE patentate, de unde sa ti le iei? Pai, din grupul tau de prieteni (cel mai, cea mai) dintre vedetele la moda, de pe internet. Si este suficient ca oricare apartinand unei categorii mai sus mentionate sa lanseze provocarea ..toata lumea cu un siret galben si ce sa vezi? functioneaza! pentru ca e "cool". Si vii tu ca parinte si ii spui "tati, ce e cu un siret..galben, e aiurea!" si se uita compatimitor la tine; ai pierdut cursa, dude.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Revenind la provocarile de adult, ele au forme si mai rafinate, zeci, sute de genuflexiuni postate (cand tu n-ai facut in viata ta zece, macar 3 zile la rand), alergari de kilometri la care se raliaza grupuri intregi, nesocotindu-si propriul metabolism, aratand ca fiecare celula a corpului lor isi doreste o canapea si nu o alergare, dar ei isi "provoaca" organismul pentru ca "trebuie", pentru ca .. orice. Sau, sa va mai zic de cea mai mare grozavie, concursurile de ironman? sau mult asteptatul "Spartan"? Deja, pana aici, m-am pus rau cu jumatate din mapamond, asta e. Dar am facut si eu d-astea, la varsta mea, insa nu as mai face asa ceva pentru nimic in lume. De ce? pentru ca toate paradigmele s-au schimbat. Pentru ca nu cunsoc sportiv de performanta care sa fi imbatranit sanatos , cu foarte mici exceptii.. Pentru ca alergatul este pentru gazele si nu pentru endomorfi (mai ales pentru femeile endomorf care alergand nu fac altceva decat sa isi dezvole ficatul si niste picioare foarte groase) dar care alearga pentru ca "ceva" sau "cineva" le-a inoculat ca e sanatos sa faca asta ( sau, asta o spun pentru cei initiati, poate ca "fug" de ceva ce vor sa lase in urma in viata lor) dar oricum o fac, automatizati si chipul lor exprima, dupa fiecare astfel de experienta doar TRAUMA, nicidecum FERICIRE</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgggCMsIRokpBHpzBaRkPpFQmqEZ6YYWthCCIpYK-R6rzK4IYC6_8TxD8k2pqdTdNruXEKnKEtL7Qt7zOF_sLJ_DnJWlzqG0O_p8KtJJk0Xx4zRMIN6VrRafCAKXasUmE3HMSlyOZEd3WE/s1600/80007817-opeloge-elements-of-samoa-competition-in-the-women-s-75kg-weightlifting-snatch-at-the-world-weightli.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="886" data-original-width="1300" height="218" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgggCMsIRokpBHpzBaRkPpFQmqEZ6YYWthCCIpYK-R6rzK4IYC6_8TxD8k2pqdTdNruXEKnKEtL7Qt7zOF_sLJ_DnJWlzqG0O_p8KtJJk0Xx4zRMIN6VrRafCAKXasUmE3HMSlyOZEd3WE/s320/80007817-opeloge-elements-of-samoa-competition-in-the-women-s-75kg-weightlifting-snatch-at-the-world-weightli.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
Aratati-mi si mie o femeie halterofil care sa mai fie "femeie". Cu cat victoria e mai mare, cu atat mai trist e finalul, oricand ar fi el. Competitiile sunt "challenge-uri" activate de la momentul primei Olimpiade. Dar intre timp, s-a descoperit ADN-ul si am invatat multe lucruri despre corpul uman. Poate ca daca am inceta sa aplaudam astfel de "competitii" ele ar disparea si nu ar mai exista femei care sa-si faca singure.. asa ceva. Da, esti puternica, ok!<br />
Nu as fi avut un asemenea discurs daca nu as fi citit cartea lui Tim Ferris (The 4 hours body) dar m-a lovit in moalele capului, pentru ca "influencerii" pe care ii respect eu m-au invatat ca "nu e bine" sa zici ceva rau de ceilalti, te discreditezi pe tine ca profesionist". Ok, guys, sorry, de data asta.. si de fapt de toate datile de acum incolo, voi spune ce gandesc. Pentru ca asta e adevarul si pentru ca nu-mi pasa cine nu ma vrea in "cercul" sau. Cu siguranta exista oameni care sunt de acord cu mine si aia trebuie sa stie cum gandesc, ca doar n-om ramane doar eu si cu Tim Ferris in acelasi cerc si restul pleaca dupa pokemoni sau la squat, in gradina?<br />
<br />
Pai i-am spus fiica-mi sa nu accepte provocari ci sa se uite in oglinda si sa se provoace doar pe ea insasi. Cum as putea eu, sa accept sa imi spuna cineva ce si cum sa gandesc, sa spun, sa fac, ca si cum nu as avea propriile mele filtre. Pana si asta e o moda: sa alegi sa nu te revolti, sa nu "spui", urli cand simti. "Nu se cade!" imi spunea invatatoarea, in clasa I. Mama avea alta metoda; jaap, una dupa ceafa si gata provocarea. Invatam spontan.<br />
<br />
Influencingul va exista si va functiona for ever; Gwyneth Paltrow is va vinde mai departe cremele pentu ca milioane de femei o adora si pentru ca in subconstient facem aceasta asociere subtila care ne determina sa cumparam toate cacaturile, aia care au inventat Spartan Race, se vor imbogati forever pentru ca stiu sa dea oacazia unor.. oameni (era sa zic tampiti) sa isi rupa ficatii carand pietre ca sa primeasca o medalie si o pzoa profesionist facuta, doar ca sa arate celorlalti cat de grozavi sunt si asta cu pretul sanatatii (pentru ca genunchii si spatele in cel mai fericit caz doar ele, vor ceda, la un moment dat) dar in rest? toata lumea aplauda si foarte multi isi spun: "ce tare e asta, eu n-as putea sa fac asa ceva!" Dar te asigur, ca daca intr-o zi, vedeta pe care o admiri lasneaza o "provocare" prin care daca te filmezi in timp ce incerci sa iti lingi cotul si scrii "partikip" in postare, "ai sansa" sa primesti.. ceva frumos, din cate ca te gandesti? Poate e sansa ta!<br />
<br />
Revenind; daca influencerii ar fi spirituali poate ca ar functiona, dar nu se poate. Pentru ca rasa asta e mai mult tampita decat logica atata vreme cat oameni in toata firea se tarasc in genunchi zile, ore, ca sa atinga niste oase, crezand intr-un premiu pe care nimeni nu l-a primit niciodata. Atata vreme cat imbecili se arunca in aer crezand ca ii vor astepta virgine "pe partea cealalta", nu avem cum sa atingem acea majoritate critica ce va face diferenta intre noi si ceilalti. Mai vine cate un COVID si ne smereste, aratandu-ne adevarat fata a naturii (inclusiv a celei umane) si mai da peste cap tot ce credeau unii, dar cu toate astea, tendinta de a fi speciali, de a fi #1 ne obliga subtil sa acceptam provocari prin care ne punem la bataie daca nu integritatea morala cel putin pe cea fizica. Si asta pentru ca "ceilalti" sa se distreze (eu o fac din plin :)). Cu toate acestea, provocarea mea adevarata este sa gasesc raspunsul la cea mai mare provocare a secolului; cum ii setezi unui copil valorile, ca parinte, astfel incat sa fie safe si sa evite "provocarile" nesabuite. Lansez si eu una: cand i-ai spus ultima oara copilului tau ca-l iubesti? Cand i-ai aratat sotiei, iubitei tale, in mod autentic ca "simti" pentru ea, ca esti "acolo", langa?<br />
Cand ai fost ultima oara influencer in viata cuiva drag? si in ce fel?<br />
<br />
#Partikip; #pokemon<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9060868075545802346.post-7819224157440345452019-01-04T08:30:00.003-08:002022-03-11T02:49:13.862-08:00Inteligența, încotro?<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-ocP-MMbpuKTusci-_Byv-EtfwboqUH5Quu-k8qsQTkoeZonr8rzvQBeOPi1jeAoUOc4DHgJ-3AaFCy3_mMr89clWkKKmzX3hIQtAwZz9TRYqDUxxJMWTKo1Qzwnbp9Mnaproc9OIY9o/s1600/Eu.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1247" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-ocP-MMbpuKTusci-_Byv-EtfwboqUH5Quu-k8qsQTkoeZonr8rzvQBeOPi1jeAoUOc4DHgJ-3AaFCy3_mMr89clWkKKmzX3hIQtAwZz9TRYqDUxxJMWTKo1Qzwnbp9Mnaproc9OIY9o/s320/Eu.png" width="249" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Mă uitam la algoritmii Facebook și am realizat
cât de inteligent adună (cumva) oamenii cu același patern de gândire, în
grupuri de profil. Datorită activității mele recente, și preocupării pentru
citate inteligente, am în news feed-ul meu zilnic, citate. Unele foarte cool,
altele desuete. Dar mi-am dat seama că dincolo de ce vedem, în spatele acelor
postări sunt oameni ”normali”, cu rate, cu probleme. Unii înceracă doar să pară
inteligenți. Unora chiar le iese! <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>(mie
nu prea!) Cu toate acestea, de la un anumit moment încoace, am început să vânăm
citate inteligente, fiecare după posibilitățile lui, e adevărat. Unele dintre
acestea mie îmi spun ceva despre modul de gândire al persoanei din spatele
citatului. Numai că..</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">..am realizat impactul pe care acest mod de
gândire îl are asupra promovării. Este același patern! Este paternul modului
românesc de tranzacționare. Nimeni nu își mai dorește să fie normal, toți vor
”speciali”. Dacă în urmă cu ceva timp, unii aveau numere lăbărțate la mașină,
care îi făceau ”jmecheri”, apoi pasul către falsurile Vuitton a fost natural,
manelistic, autentic. Apoi a apărut moda ”aifoanelor”. Cu cât mai nou cu atât
mai vizibil și astăzi, citatele din categoria ”Poptămaș” gen ”dacă e să se
întâmple, înseamnă că s-a întâmplat, daca nu e să se întâmple, înseamnă că nu!”
(și nu vreau să-l jignesc pe susnumitul autor al unor celebre și în vogă
maxime, culminând cu cele ale lui Teo Trandafir), toate, fără excepție sunt
emanate fără un răspuns la întrebarea ”DE CE?” Pe sistemul, ”iată ce frumos am
scos-share-uit eu” ne întrecem în a împărtăși ceea ce ni se pare nouă
interesant. Ideea e că, ceea ce ni se pare nouă interesant, lui facebook i se pare
doar indexabil pentru profilarea noastră. Și uite așa, în timp ce noi ne luptăm
să fim inteligenți (să părem) alții fac foarte ușor bani, pe seama noastră. În
filmul ”Avocatul Diavolului”, el, Diavolul spunea că dintre toate păcatele,
trufia este de departe păcatul său preferat. Și tind să cred că în genialitatea
lui, diavolul a fost foarte sincer, în acest scenariu. Pentru că da, suntem
atât de ahtiați după evidențiere. Unii o au ca motto de viață, să fie diferiți,
să nu se amestece cu ”mulțimea”, acolo unde unii folosesc chiar și alte
apelative pentru același termen. Și totul începe (a început) din școala
generală. Să fii mai bun, copilul meu, să înveți bine, să iei premiu, să fii,
să faci.. Și mai târziu? Să depăsim coloana, să fim primii la coadă, sa ne
băgăm în față, să fim ”altfel” a devenit obsesia noastră colectivă. Ok, nu e
nimic în nergeulă să nu vrei să te confunzi cu cei pe care nu îi consideri de
nivelul tău, nimic rău în asta, însă, în foarte multe cazuri, unii cred că
banii, poziția socială, o funcție sau și mai rău o diplomă, îi poziționează
peste cei pe care i-ar vrea striviți în adulație, la picioarele lor. Dar ce s-a
întâmplat cu valoarea autentică? Și cum o diferențiem? Pentru mine, una dintre valori
rămâne autenticitatea și bunul simț. Cu cât un om este mai autentic cu atât e
mai atractiv pentru mine, cu riscul că nu îmi va spune mereu ceea ce îmi place.
<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>O categorie aparte cu care nu vreau să
am de a face este cea a ipocriților. Doamne, și sunt atâția care dincolo de
pozele false de la profil epatează prin citate care se vor inteligente. Și nu
am nimic cu a-ți ascunde profilul, e dreptul la intimitate al fiecăruia, am
făcut-o și eu, din motive de siguranță, ceea ce vreau să spun este că din
păcate și în viața reală sunt la fel. Prefăcuți, nefericiți! Cel mai mare
câștig al revelației pe care am trăit-o a fost să descopăr că nu am nevoie de
citate (deși pe unele le distribui și eu, atât de mișto sunt) dar sunt foarte
atent la pildele pe care le trăiesc, autentic, în fiecare zi din viața mea.
Dacă pentru unii e doar un exercițiu cu ceva valoare literară, pentru alții un
mediu de exprimare liberă întrebarea mea este ce facem cu citatele pe care le
trăim live? În ce mod s-ar schimba viața noastră dacă am trăi așa ca în
citatele pe care le promovăm? Pentru că sigur, dacă oamenii ar fi ca în citate,
nu ar mai fi cozi pe DN1, bătăi în trafic și nici anomalii gen.. spitale
dărâmate și biserici de lux, aurite. Dar dacă una dintre speranțele omenirii
este de a primi mântuirea și iertarea în pofida a tot ceea ce face rău, asta
este exact ca amenzile ”suportabile”. Cu cât mai suportabile, cu atât mai
repetitivă încălcarea unei reguli. Oare cum s-ar schimba viețile
”credincioșilor” dacă iertarea divină ar avea limită numerică? Maxim două
greșeli, după care.. pac! Cred că lumea s-ar schimba. Și mai cred că citatele
existențiale ar dispărea, sau cel puțin, am începe să ținem cont că ele sunt
poate doar experiențe ale unor oameni și am putea învăța din ele. Până atunci,
să ne bucurăm (zic) de citate inteligente, postate în chenare personalizate
care vor spune despre noi că suntem inteligenți. Foarte inteligenți! Unici!
Mult mai inteligenți decât ”ceilalți”!</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Acest articol vine tot ca un punct al unei
revelații! Aceea ca eu nu voi mai posta citate! Să vedem cum mă mai indexeaza
facebook, pe baza căror valori? (sic, Zuckerberg!)</span></div>
<br />Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9060868075545802346.post-59651653034473227292018-10-08T06:03:00.003-07:002020-10-04T00:13:19.038-07:00Cum să nu mai suferi de "glandă"<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEif5I_zEnUE-w_MLsyOCNQNp2PHiWL_OaahMbN85YqfLL8_HZEUoJLqPmQ1Rqh4B5D7ZkPBJ66F4teqjCGvay8lyG3zgxFzMXkM43Fkg16Jr5W_BHlyTkbB67KKz9kPcC2noD-v3nc2FQA/s1600/Publication12.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1058" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEif5I_zEnUE-w_MLsyOCNQNp2PHiWL_OaahMbN85YqfLL8_HZEUoJLqPmQ1Rqh4B5D7ZkPBJ66F4teqjCGvay8lyG3zgxFzMXkM43Fkg16Jr5W_BHlyTkbB67KKz9kPcC2noD-v3nc2FQA/s320/Publication12.jpg" width="211" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Am avut de mic o activitate mixtă. Am făcut şi atletism, şi puţin fotbal, şah. Dar fac precizarea
ca practic (cu nişte pauze) arte marţiale <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>de la 6 ani. Pe vremea lui Ceauşescu, mă ducea
tatăl meu (securist) la sală, la ceea ce este astăzi Romexpo şi făceam de 3 – 4
ori pe săptămână antrenamente de judo şi karate, la rupere. Mai târziu, kick
boxing (La Vadu Nou, în Ferentari, la şcoală), wushu, aikido şi ultimii ani
combinat, în ceea ce se cheamă MMA dar nu competiţii. La un moment dat am atins
142 Kg. Aveam un stil de viaţă super, mă trezeam la ora 5 dimineaţa (mâncam),
plecam la birou pe la 8, ajungeam, lucram puţin, pe la 10 ..mâncam un mic dejun
cu.. dă toate, la prânz, de cele mai mutle ori la un restaurant, la fel, ba
chiar un aperitiv Jack<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>şi eventual un
şpriţ după, cu desert, frumos. Seara, de obicei acasa, mancam ceva frugal, (o
ceafa de porc cu cartofi, nişte mâncare gătită), ce găseam. Sau, mergeam la
restaurant şi întrebam: „ ce aveţi vegetarian?” Şi după ce lăsam ospătarul să
zică tot meniul pe bază de salate şi ciuperci la grătar comandam ..ceafa mea de
porc cu cartofi prăjiţi. Era bine! Toate încălţările mele erau deja legate la
şireturi şi rupeam două trei încălţătoare (d-alea lungi) pentru că, la naiba,
oricât de mulţi bani ai avea, nu găseşti încălţări care să se urce singure
peste picior, indiferent din ce animal sunt făcute. Am încercat, de piele fină,
de piele albă, toate alea, nimic, trebuia să mă aplec! Una dintre cele mai
importante dileme din viaţa unui om.. aşezat, cu un stil de viaţă patronal este
că nu găseşte eficienţa la cel mai mic cost şi credeţi-mă, <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>aş fi cheltuit şi mai mult pentru a găsi o
soluţie doar ca să nu mă mai aplec să mă încalţ.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Mă mai uitam aşa, în oglindă, dar
efortul de a suge burta îmi consuma multe calorii şi în plus eram supus riscului
de atac de cord, pentru că, nu-i aşa, cât să îţi ţii respiraţia doar ca să
observi bine că nu eşti gras? Păi depinde, dacă ştii că nu eşti gras nu mai
trebuie să ţi-o ţii deloc, dacă nu eşti convins trebuie să insişti un pic cu
privirea până se convinge ochiul să vadă ceva ce nu există.. Şi da, poţi muri
sufocat dacă ochii nu sunt buni, eu era să o păţesc de câteva ori.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Fiică-mea se pregătea să vină pe
lume şi odată, soţia mea mi-a spus cu blândeţe „măi, dar poate mai slăbeşti şi
tu, că nu-ţi face bine să fii aşa gras, vezi şi tu!” Mă durea, de ce să vă
mint. Ajunsesem să îmi sug burta ori de câte ori mă aflam în situaţia de a fi
observat de cineva care m-ar fi putut suspecta că sunt gras. Şi de obicei o
sugeam foarte des, de câteva zeci de ori pe zi.(burta, este clar, da?..) dar de
cele mai multe ori cei care ştiau că sunt gras mă convingeau şi pe mine, însă
îmi plăcea acest antrenament, pentru că la fiecare sugere de burta ardeam
calorii, credeţi-mă, nu e uşor.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Una peste alta, după această
perioadă au venit vremuri grele, am făcut diabet tipII pe sistem nervos, am
resimţit din plin nesimţirea stilului de viaţă haotic. Fiecare zi de luni,
fiecare început de perioadă, de an, de trimestru, de lună era o programare
fermă de a începe o schimbare în viaţa mea; antrenamentele mele, pentru că
ştiam foarte bine ce am de făcut. Odată cu asta am învăţat şi că nu mă pricep
foarte bine la management, pentru că de fiecare dată, aceste începuturi erau
situate în cele mai nepotrivite conjuncturi, ba mă durea o gleznă, ba aveam
ceva de făcut fix când trebuia să încep ba ..n-aveam chef din cauza depresiei,
pff, era ca şi cum antrenamentele nu mă voiau în viaţa lor. Am început să mă
gândesc dacă în lupta cu kilogramele acestea nu au cumva o tactică secretă de a
mă învinge, pentru că vă jur, nu există persoană mai hotărâtă decât mine, dar „ceva”
îmi punea mereu piedică, eram mereu înfrânt, în lupta cu ele. Şi uite aşa, eşec
după eşec, am ajuns să mă gândesc dacă nu cumva.. am glandă. Oare asta „glanda”
e ceva ce se poate scoate? Că mă liniştea gândul că aş putea să tai ceva şi
gata, am rezolvat problema.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
A trecut timpul, nu am scos nimic,
glanda a rămas la locul ei! Astăzi am 98Kg şi încă slăbesc! Credeţi-mă, cel mai
greu lucru este să slăbeşti lent, cel mai uşor este să slăbeşti uşor.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Mă sună mai deunăzi un prieten
vechi care îmi spune, văzând postările mele, că vrea să slăbească. Binenţeles,
hai să ne vedem să stăm de vorbă. Nu ne mai văzusem de ceva vreme, omul cu
serviciu, uşor plinuţ la fo 110 kg, ne vedem la o bere în Centrul Vechi. Pare
ciudat dar astea erau obiceiurile omului şi am vrut să am tabloul exact. Pentru
că să ştiţi ceva: nu oricine poate să lucreze cu mine, nu fac compromisuri, nu
ne furăm căciula.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
A fost frumos, am depănat
amintiri, el a băut 4 beri la halbă, eu două pepsi light, până când am ajuns la
motivul real al întâlnirii:</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
- <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>ce doreşti să faci? L-am
întrebat eu devenind serios</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
- păi ..nu mă mai suport boss, uită-te şi tu, îmi arătă el burta care
se revărsa pe sub cămaşă, peste cureaua jeansilor.</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
- aşa ai fost tot timpul, de ce vrei acuma?</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
- nu ştiu măh, am zis tot timpul că vreau să slăbesc şi nu aveam un
..motiv anume, dar te-am văuzt pe tine că ai slăbit şi te-ai făcut fitness-ist
d-ăsta şi am zis să .. încerc şi eu.</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
Aşadar, am devenit motiv de „încercare” pentru prietenii mei.</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
- Cum stai cu „glanda”? Îl întreb</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
- Ce e aia? Mă întrebă el, candid</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
- Păi, suntem prieteni, aşa că o să vorbesc pe şleau; nu ai cum să
slăbeşti, sau cel puţin nu cu mine, pentru că din ce mi-ai povestit, suferi de „glandă”
şi eu nu am ce să îţi fac. Felul în care fac eu lucrurile astea este matematic
şi extrem de eficient.</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
- Zi măh ce e cu glanda asta, da-te-n colo..insistă el plictisit,
enervat</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
- Gradul de nesimţire măh!</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
Pff, şoc! Privire d-aia ca pentru ultima dată, nu ştia dacă să o dea
în glumă sau dacă vorbesc serios, dar eu nu clipeam, nu zambeam, mă uitam fix
şi relaxat ( Cred că Milton Erickson ar fi fost mândru de mine – dacă subiectul
rezistă administrează-i un şoc înainte de a fi sigur că este gata să primească
informaţia care îl va schimba). În alte vremuri i-aş fi spus „Fii atent băh,
boule!” dar acum, era nevoie de nuanţă.</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
- Nu ai cum să slăbeşti dacă continui să bagi în tine ca haplea şi să
bei 6-7 beri pe seara, ca să îţi faci o idee, la cât consumi tu, dacă am face
un echivalent în mişcare, tu ar trebui să dormi pe banda de alergare în timp ce
corpul tău merge între reprizele de haleală + alcool.</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
S-a lăsat pe spate deja atent (efectul şocului miltonian aplicat,
subiectul era pregătit)</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
Şi i-am explicat ce fac eu, cum fac şi mai ales cum NU fac şi nu voi
face niciodată. I-am dat numai două alternative. Să reuşească sub supravegherea
mea sau să eşueze singur. Cel mai greu a fost să îi povestesc despre eşecurile
mele, dar cine o poate face mai bine decât unul care a trecut prin toate fazele?.
Am plecat de la slăbire şi am ajuns la schimbarea totală a stilului de viaţă.
I-am pus în faţă toate situaţiile pe care le cunoşteam prea bine,. De la
telefonul de vineri seara „hai la bautură!” până la oboseala de după serviciu
în care trebuie să se întâlnească cu mine, pentru că (atenţie) plăteşte
anticipat şi dacă îmi trage ţeapă o poate face o singură dată!. Un client de-al
meu poate amâna o şedinţă programată dacă se întâmplă ceva, dar altfel încheiem
colaborarea. La fel şi cu mâncarea. Nu ai cum să minţi nici cântarul (am
încercat eu, credeţi-mă, m-a prins cu punga de pufuleţi, ştia că trişez dar nu
ştia cum şi i-am spus eu adevărul până la urmă, pentru că nu îi ieşeau
socotelile <span style="font-family: "wingdings"; mso-ascii-font-family: Arial; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Arial; mso-symbol-font-family: Wingdings;"><span style="mso-char-type: symbol; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span></span>)
nici flerul meu şi nici experienţa nutriţionistului cu care lucrez.</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
- Ăsta e felul în care lucrez eu, dacă începem reuşim, dacă nu.. eşti
o femeie pierdută!</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
A râs şi el, aşa mai forţat, pentru că sunt sigur că nu i-a plăcut
treaba cu mâncarea (cea mai grea) şi nici pe cea cu băutura (cea imposibilă)
dar mi-am făcut datoria de prieten; am pierdut un client. I-am lăsat timp să se
gândească 5-6 ani până să devină obligatorie dacă nu foarte târzie decizia de a
încerca să moară demn şi sănătos dar măcar nu va găsi un personal trainer mai
sincer decât mine. Dacă va dori să dea bani, va găsi, cunosc eu antrenori care
lucrează pe 20 lei şedinţa şi nu vă întreabă nici ce mâncaţi, nici de ce, dar
sigur vă iau banii! Apoi, mai sunt ăia care promovează şedinţele de antrenament
electrostimulate, cea mai mare escrocherie de la Herbalife încoace, deşi, dacă
stau să mă gândesc nu mi-ar fi foarte greu să vă îmbrac cu o vestă de agent de
pază şi să vă curentez cu o baterie de maşină, în timp ce faceţi flotări
coreene, dar credeţi-mă, nu ar fi treabă serioasă, eu nu ştiu cum nu le crapă
obrazul de ruşine unora care pretind că sunt antrenori sau şi mai rău, nutriţionişti,
care distribuie astfel de „promoţii”. Nu, nu există scurtături, am mai spus-o,
există o singură cale şi nu e uşoară. Nu poţi slăbi în 3, 6 luni ce ai acumulat
în 6 ani, nu este sănătos, chiar dacă o poţi face, te vei îngrăşa la loc, dar
dacă adopţi un stil de viaţă ok, slăbirea este numai o consecinţă normală. </div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
Alaltăieri mă duc la sală şi o recepţioneră drăguţă îmi cere cardul şi
observă că nu am datele actualizate în sistemul lor. Era nouă, la iniţiere</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
- câţi ani aveţi? O întreb eu zâmbind, ştiţi, .. zâmbetul meu</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
- câţi credeţi? O încercă ea, curajoasă</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
- păi.. sunteţi un pic mai mare ca fiică-mea, deci vreo 20, zic eu, în
timp ce ochii ei se cască</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
- dar câţi ani are fiica dumneavoastră?</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
- 11- zic şi o bufneşte râsul. </div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
- dar dumneavoastră cât aveţi? (În sfârşit, credeam că nu mă mai
întreabă, ...)</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
- 27 şi câteva luni. Mai precis 240</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
Mi-am luat cheia şi am plecat la vestiar, lăsând-o să calculeze, asta
e gluma mea favorită. Abia aştept să mă reîntâlnesc cu ea, să văd dacă a
terminat de calculat.</div>
<br />Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9060868075545802346.post-43915302541169817472018-10-05T19:47:00.001-07:002020-07-04T14:29:37.094-07:00Stupefacţia Karmei<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi5-RSZHwtZbiOQsDh_aSHPUmY6AghIq7bCCLyh0U_ejyNotbDeDMiSenUq5HJ5fKY8yu1J01LWMJMOr5R4Ah3nT9FRA3g1KaIWCcyw-2578PYUWu0842ElEny5ZaJcPrpaBGc-AYhmcck/s1600/mariott.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1061" data-original-width="1600" height="212" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi5-RSZHwtZbiOQsDh_aSHPUmY6AghIq7bCCLyh0U_ejyNotbDeDMiSenUq5HJ5fKY8yu1J01LWMJMOr5R4Ah3nT9FRA3g1KaIWCcyw-2578PYUWu0842ElEny5ZaJcPrpaBGc-AYhmcck/s320/mariott.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
Deschideam hotelul Marriott, in 2000. Şantier, praf,
whatever. Pentru cei care-şi mai amintesc, galeriile comerciale au fost
deschise ulteior, mai întâi a fost inaugurat hotelul şi galeriile au fost
blocate cu nişte pereţi mari de rigips. Ei bine, acest lucru mi-a afectat grav
fericirea. Nu mă credeţi, dar datorită acestui lucru viaţa mea s-a schimbat
radical, aş fi putut fi de mult fericit dacă nu erau aceste galerii comerciale,
să vedeţi de ce:</div>
<div class="MsoNormal">
Era o tipa la Worldclass, Georgiana o chema parcă, nu-mi mai
amintesc exact, micuţă, minionă dar foarte bine lucrată, frumuşică, sexoasă şi
foarte plină de viaţă. Eram topit. Una, două, îmi făceam de lucru pe la
WorldClass când era ea de serviciu. Şi ea îmi zâmbea şi îmi răspundea... o
minune de fată. Cred că nu-mi putea rezista, altfel nu văd de ce.</div>
<div class="MsoNormal">
Apropiindu-se de final lucrările, se deschide accesul
spre<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>galeriile comerciale prin primul
magazin. Adică zidurile de rigips erau la locul lor, doar că noi treceam de ele
intrând prin primul spaţiu comercial şi ieşind după zidul de rigips.Şi pentru
că se lucra în draci schimbările se petreceau de la o zi la alta. Aşa că, într-o
dimineaţă, ducându-mă spre biroul depatamentului care era la capatul galeriei
comerciale, intru prin ceea ce ar fi trebuit să fie vitrina primului spaţiu
comercial, ca să trec dincolo de zidul de rigips. Numai că pe partea cealaltă
montaseră deja geamurile. Mari, fumurii, imense. Preocupat şi cu ochii la
geamurile respective trec cu tupeu pe lângă ele şi.. </div>
<div class="MsoNormal">
V-aţi întâlnit vreodată cu propria voastră consternare? Mai
era un geam şi ăsta nu era fumuriu era clar ca ”transparenţa translucidă” (asta a fost o figură de stil..). Cu
ditamai cucuiul in frunte, trec eu de geam şi mă uitam din galerie cu uimire,
întrebându-mă de ce două geamuri sunt fumurii şi unul e clar, lăsând impresia
că e un spaţiu gol? Eram şi ofticat puţin, aveam cucui, mă gândeam că vor râde
colegii de mine.</div>
<div class="MsoNormal">
Şi cum stăteam eu post-stupefiere uitându-mă la situaţia respectivă,
apare, cine credeţi? Georgiana. Cu un clip board în mână, pas alergător, mă
vede, ridică mâna, zambeşte şi vine alergând, direct înspre mine.. Avea aşa un
alergat săltat, vioi, ştiţi? Cu ochii la mine, Georgiana nu a văzut geamul.
Însă, ce am văuzt eu, de pe partea cealaltă, mvai, nu vreţi să ştiţi. Instant karma,
vă jur! Georgiana zâmbet, o fracţiune de secundă după, Georgiana afiş, (desprinsă
de la sol), faţa schimonosită de la contactul cu geamul, arcada spartă, sînge
pe geam, Georgiana Knockout!!</div>
<div class="MsoNormal">
Măi, sunt un om puternic, dar.. două stupefacţii în aceiaşi
zi? Ce ar fi trebuit să facă un om normal? Păi să.. acorde primul ajutor, nu?
Dar primul om normal a venit abia după câteva minute şi nu avea cine să-mi
acorde primul ajutor pentru că toţi erau concentraţi pe Georgiana, care era
leşinată.. Apă, pansamente, mă rog. Eu eram aplecat pe vine şi mă sufocam de
râs. În primul rând pentru că încercam din răsputeri să par serios, să nu râd.
Vi s-a întâmplat vreodată chestia asta? Să simţiţi că leşinaţi de râs, dar, datorită
ridicolului, să încercaţi să vă abţineţi? E cumplit!</div>
<div class="MsoNormal">
Mă uitam, printre sughiţuri, de dincolo de geam, la
Georgiana, care statea în fund şi cumva, salvarea mea a venit tot de la ea,
pentru că altfel aş fi putut să mor „ Râzi ca un bou, futu-ţi morţii mătii!”
mi-a spus cu obidă, moment în care, ce credeţi? Eu era să leşin de râs la modul
propriu.</div>
<div class="MsoNormal">
Bravo, Georgiana, m-ai salvat! Lasa-mă fată, chiar vrei să
mă omori cu zile?</div>
<div class="MsoNormal">
O vreme am ocolit WorldClass-ul, e scump!, În special pe cel
de la Marriott. După câţiva ani întreb un fost coleg, de la WorldClass, „măh,
Georgiana mai lucrează la voi?” . A plecat de mult! Pff, ce situaţie, aş fi
putut să fac mai mult sport, aş fi putut fi într-o relaţie cu fata aia, dar
geamul..hm!</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<br />Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9060868075545802346.post-29009712966477128682018-10-03T10:38:00.001-07:002020-07-04T14:32:55.539-07:00Figaro<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQiN9zt74e-mYpys-LSunKx4VwXG-SCRTZYcaEF9R1AAxZLYm0EGCDVZVT53FnpxDJRIqgIEcz6R_ukhUfJNH-pFjBWo1jstgDB935CN6v6OyCDFUQfGfLGYE9tZ4ki29ftQKEm5RngzA/s1600/Figaro.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="431" data-original-width="474" height="290" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQiN9zt74e-mYpys-LSunKx4VwXG-SCRTZYcaEF9R1AAxZLYm0EGCDVZVT53FnpxDJRIqgIEcz6R_ukhUfJNH-pFjBWo1jstgDB935CN6v6OyCDFUQfGfLGYE9tZ4ki29ftQKEm5RngzA/s320/Figaro.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
Revelionul 2014-2015. </div>
<div class="MsoNormal">
La ora 1 şi jumătate dimineaţa mă sună soră-mea, a doua oară
pe anul ăsta (e prea mult). Mă şi gândeam dacă să răspund, am făcut-o! Mi-a dat
o veste.. pisoiul Figaro, face pipi cu sânge, nu mai mănâncă şi e aproape
leşinat. Păi, ce-ţi poţi dori mai mult de la un început de an? Dar pusesem atât
de mult suflet în pisoiul ăstă, mă iubea, ştiţi cum? Venea noaptea şi încerca
să îmi deschidă gura, să îmi intre pe gât. Şi nu oricum, în timp ce torcea. A
fost iubire, ştiu! Atunci am hotărât să schimb pasta de dinţi, m-am gândit că
îl atrăgea ceva spre interiorul cutiei mele toracice.</div>
<div class="MsoNormal">
La ora 7 dimineaţa, împreună cu sor-mea şi cu Figaro,
aproape leşinat, am căutat o clinică „de urgenţă vet” deschisă ..pe 1 ianuarie,
la ora 7 dimineaţa. Am ajuns la o vilă jmecheră, pe la Foişor. Poarta deschisă,
am intrat timizi, sală de aşteptare, frumos, în sală o pereche cu un câine, o „duamnă
doctor” cu halat, frumos, măscuţă d-aia pe botic, dădea ordine unui băiat, şi
el în halat. Mă simţeam ca la ATI la Urgenţă, începeam să am o urmă de speranţă
pentru Figaro. Tipa vorbea foarte mult, m-am uitat eu la căţel, părea viu,
dădea din coadă dar mai discutau ceva administrative. Mi-am luat inima în
dinţi:</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
- Nu vă
supăraţi, ne salvaţi şi nouă pisoiul? Iertaţi-mă, văd că sunteţi în discuţie,
dar..</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
- Ce are
pisoiul?</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
- Păi nu
ştim, de ieri nu mai mănancă, e aproape leşinat şi a făcut pipi cu sânge, credem
că e ceva grav</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
Se uită la
pisoi, îi ia temperatura (intrarectal..) şi dă ordin să îl bage direct la
incubator, avea temperatura foarte scăzută.</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
Mă rog, în
aproximativ jumătate de oră a terminat cu căţelul, apoi a urmat o şedinţă profi
de dezinfectare a mesei şi pac, pisoiul la control. Şi a început să ne certe:</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
- Stimate
domn, v-ţi uitat şi dumneavoastră vreodată la puţa acestui pisoi??? Mă întreabă
„duamna doctor” apăsat, făcandu-mă să mă simt inferior. </div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
Wtf? Nuu, de
ce m-aş uita la puţa pisoiului? Să-mi bag picioarele, trebuie să învăţ rutine
noi, dar.. în ce fel să mă uit la..puţa pisoiului, o întreb, aşa, să nu mor
prost.</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
- şi îmi
arată că puţa lui Figaro nu ieşea din.. chestia aia a lui, era inflamată şi se
vedea sânge. E clar – m-am gândit cu ciudă, sunt un imbecil, nu trebuie să am
animal, nu m-am uitat dacă îi iese puţa, ce retardat sunt! Sau măcar, dacă îmi
mai iau vreun animal , de acum încolo, o dată la un timp, ..pac, scoatem din
socoteala.. „organu”. Dacă iese, e bine, dar dacă nu iese.. broblem mare.</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
„Duamna
doctor”, îşi pune o lupă d-aia mare peste ochi şi cu o pensetă începe să umble
la puţa lui Figaro. Ăsta abia a putut să scoata un „miau” leşinat, după care,
aşa, ostentativ, duamna doctor îmi arată un grăunţe pe care i l-a scos de
acolo, ştiţi, un grăunţe de nisip din-ăla în care fac ei pipi. </div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>- Aha, uitaţi, zise ea victorioasă, îl duc la
laborator.</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
Să-mi bag..
ce rigurozitate, dacă vreodată va trebui să mă operez, aici vin, jur. Ce dacă e
veterinar, mă dau câine (javră sunt..) dar aşa ceva, atâta respect? Incubator,
mască, pietricică, laborator.. pfoaa..</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
În
aproximativ 3 sferturi de oră, Figaro parcă s-a mai colorat un pic în obraji, a
baut apă, mieuna.. se mişca. Bun, mă gândeam, uite ce înseamnă medicina, ce
proşti suntem, omoram pisoiul cu indolenţa mea.</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
În timp ce
asistentul în halat umecta pisoiul şi îi făcea nişte terapii (la care trăgeam
cu coada ochiului), duamna doctor ne invită să luăm loc la biroul dânsei, unde,
începe să ne explice cum e cu pisoii care fac pietre la vezică şi care se
blochează pe canal şi.. am înţeles tot. Ok, ce trebuie să facem? Întreb, încrezător
că Figaro se va face bine</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
- Păi, mai
întăi trebuie să îi facem nişte analize ..</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
Şi în timp
ce doctoriţa vrobea cu sorămea, eu am început să mă uit după ceva tarife. Aveam
la mine 200 lei (că cică aşa e bine, să ai bani la tine de Revelion), dar mă
bazam pe soră-mea.</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
- Ok, am
înţeles, spuneţi-ne vă rog cât costă reparaţia pisoiului, cu totul?</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
- aaa, nu vă
costă mult – iar eu m-am aşezat mai confortabil în scaun.</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
- 200 lei
consultaţia, 150 lei analiza pietrei la laborator, analizele vă costă cam 400
de lei....... în total cam 1800 de lei</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
Am simţit că
îmi pierd cunoştinţa. Trebuia să vedeţi faţa soră-mii, am gândit amandoi
acelaşi lucru, bine bine o omorâm, dar ce facem cu cadavrul? şi mai era şi
asistentul.. Nu ar fi fost o problemă că avea 40 kg cu tot cu incubator..</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
- Staţi
puţin, doamna doctor, deci vreţi să îmi spuneţi.. că pentru a salva acest
pisoi, avem nevoie de ..una hârtie 1800 RON? (şi mi-am luat privirea de
serviciu ca să ştie că nu e de glumă cu mine) </div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
- Păi
trebuie să vedem .. că aşa, eu pot să vi-l fac fetiţă direct, dar ..</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
- Auziti
doamnă?, dar.. injecţia „aia”, cât ar costa?</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
Şi a sărit
ca arsă - Domnule, eu nu eutanasiez pisoiul, să fie clar!</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
- Vai, dar
aţi înţeles greşit, nu pentru pisoi întreb, pentru mine, sau.. e doza prea mică
şi ar trebui să iau doua?</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
Duamna
doctor a înţeles din întrebarea mea că nu e bine să o mai încerce cu sumele
alea, nu pentru că nu ar fi meritat Figaro ci pentru că nu aveam atâţia bani.</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
Figaro s-a
vindecat, după tratamentul cu antibiotice. L-am operat la o clinică.. normală,
cu „suflet”, l-a făcut fetiţă, asta e. Dar astăzi este un motan sănătos şi
fericit. Iar dacă vreodată aveţi vreo urgenţă medicală şi staţi bine cu banii,
nu contează dacă e pentru voi înşivă , sau pentru animal, mergeţi acolo, la
clinica de urgenţă de la Foişor, veţi fi bine trataţi. Au şi incubator, se uită
la pietre cu microscopul, jur e tare treaba, dar nu vă bazaţi pe euthanasie,
asta n-au!</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<br />Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9060868075545802346.post-61009692087574488332018-10-03T01:06:00.002-07:002022-03-11T02:37:04.560-08:00Cat de mult ne-a schimbat tehnologia?<br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<strong><span style="background: white; color: black; font-weight: normal; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-weight: bold;">Acum
30 de ani dacă doreai să agăţi o fată trebuia să îţi iei inima în dinţi şi să o
abordezi. Şi îţi trebuia talent, dicţie, înfăţişare, curaj (mai ales).<o:p></o:p></span></strong></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<strong><span style="background: white; color: black; font-weight: normal; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-weight: bold;">Zilele
trecute, mi-am trimis avatarul la agăţat, pe QUOR (ultima fiţă de reţea
socială). Mi-au venit pe tavă 6 avataruri cu profilele cerute în cîteva minute.
Păi unde sunt zilele cînd căutam eu cu infrigurare rubrica „corespondenţă” ,
din revista „Săptămâna”? Stăteam cu ochii ziua lungă pe geam, să văd poştăriţa
şi apoi verificam cutia poştala de cate 7-8 ori pe zi.<o:p></o:p></span></strong></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<strong><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="background: white; color: black; font-weight: normal; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-weight: bold;">„Bună, sunt Marian, am 20 de ani şi mi-ar plăcea să
corespondăm. Îmi plac muzica şi literatura şi mi-ar plăcea să aflu câteva
lucruri despre tine!” </span></i></strong><strong><span style="background: white; color: black; font-weight: normal; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-weight: bold;">Plicul timbrat şi scrisoarea trimisă la Botoşani.
După 2 ani de corespondenţă (am strâns o valiză de scrisori) am făcut două
drumuri la Botoşani şi.. m-am însurat cu ea. Şi asta pentru că de mic, mi-a
plăcut să scriu. Am aşa un talent să impresionez. În armată, scriindu-i iubitei
mele umpleam un caiet de 48 de file. Eram aşa ..inspiraţional. Aveam un coleg
cioban, de prin Vatra Dornei. Avea faţa rotunda si gene blonde, se roşea
imediat şi vorbea gutural. Fără intonaţie sau formule de politeţe. Ba chiar,
urmărindu-l cum se ducea cu vitele am cosntatat că avea un vocabular aparte.
Onomatopeic, de cele mai multe ori, însă, să fiu al naibii, funcţiona. Vitele
mergeau aliniate. Cînd ieşeam eu cu ele (deh, eram grănicer, trebuia să ne
gospodărim) animalele nu mă ascultau, trebuia sa priponesc un cal, ca să le pot
aduna seara. <i style="mso-bidi-font-style: normal;"><o:p></o:p></i></span></strong></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<strong><span style="background: white; color: black; font-weight: normal; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-weight: bold;">De
fiecare dată când mă aşezam să scriu, Bilă (aşa îi spuneam ciobănaşului) venea
şi mă ruga să îi scriu şi lui o scrisoare, că scriu aşa de frumos. <o:p></o:p></span></strong></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<strong><span style="background: white; color: black; font-weight: normal; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-weight: bold;">Prima
scrisoare a fost cea mai grea, că nu aveam nicio idee de stil preferat, dar
l-am dibuit repede: <i style="mso-bidi-font-style: normal;">dragă mamă, află
despre mine că sunt bine, sănătos, ceea ce vă doresc şi vouă.. </i>Cred că am
omis să vă spun ca Bilă, nu ştia nici să citească nici să scrie. Dar i-a trimis
mamei lui aceiaşi scrisoare, scrisă de mine, de aproximativ 20 de ori în toată
armata. Ce mult m-ar fi ajutat un copiator..<o:p></o:p></span></strong></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<strong><span style="background: white; color: black; font-weight: normal; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-weight: bold;">Încă
de atunci, din „89 eram prieten cu tehnologia. Aveam un radio RIC, cu căşti, cu
care prindeam, de pe frontieră postul de radio naţional. Ascultam dedicaţii,
era frumos!<o:p></o:p></span></strong></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<strong><span style="background: white; color: black; font-weight: normal; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-weight: bold;">Astăzi,
dacă am fi fost în acelaşi loc, probabil că am fi avut wifi şi Bilă i-ar fi
trimis maică-si selfie-uri de lângă vaca pe care trebuia să o mulgă şi totul ar
fi fost cu mult mai simplu pentru noi toţi. Stau şi mă gândesc, Bilă al meu, o
avea şi el avatarul lui pe<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>QUOR? Am auzit
că au apărut aplicaţii care te învaţă să vorbeşti corect! Au fost inventate
pentru politicieni (cred!) dar sunt convins că sunt utile pe toate plajele
sociale.<o:p></o:p></span></strong></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<strong><span style="background: white; color: black; font-weight: normal; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-weight: bold;">-
tati, poţi să îmi instalezi şi mie QUOR? Mă întreabă deodată fiică-mea, de 11
ani<o:p></o:p></span></strong></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<strong><span style="background: white; color: black; font-weight: normal; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-weight: bold;">-
pfff.. am sărit ca ars? Ceeee? Nuuu, eşti prea mică pentru asta. Şi o mulţime
de gânduri m-au lovit fix în moalele capului, oare ar fi posibil ca din
greşeală, să dau de propria mea fiică, asunsă sub un avatar? OMG, mi-am spus
îngrozit şi am devenit atent. Fiică-mea a devenit ţintă pentru MATRIX, trebuie
să o protejez.<o:p></o:p></span></strong></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<strong><span style="background: white; color: black; font-weight: normal; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-weight: bold;">-
Anastasia, haide să îţi arăt nişte cărţi frumoase, Alexandre Dumas..<o:p></o:p></span></strong></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<strong><span style="background: white; color: black; font-weight: normal; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-weight: bold;">-
Aoleo tati, îmi trebuie un „skin” nou pentru Minecraft, costă DOAR 65 lei, mi-l
iei?<o:p></o:p></span></strong></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<strong><span style="background: white; color: black; font-weight: normal; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-weight: bold;">-
Măi, tu auzi ce îţi zic eu de cărţi, „Cei 3 muschetari”, frumos<o:p></o:p></span></strong></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<strong><span style="background: white; color: black; font-weight: normal; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-weight: bold;">-
Haide tati, că mami nu vrea să mi-l ia, zise ea tristă.<o:p></o:p></span></strong></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<strong><span style="background: white; color: black; font-weight: normal; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-weight: bold;">-
nu-ţi mai cumpăr nicio aplicaţie! Am zis hotărât şi am plecat în bucătărie,
mimând indiferenţa şi lăsând-o să-i pară rău că nu citeşte Alexandre Dumas..
(din cauza caruia m-am însurat prima oară (de două ori) şi a doua oară (de 3
ori). Dacă aş fi avut QUOR poate că nu mai trebuia să o fac, rămâneam şi eu
neînsurat de..3 ori. Asta e!<o:p></o:p></span></strong></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<strong><span style="background: white; color: black; font-weight: normal; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-weight: bold;">Username;
mail, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">please provide payment method </i>RO47
INGB… <i style="mso-bidi-font-style: normal;">confirm payment? </i>yes! <i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Your
MINECRAFT app can be downloaded!<o:p></o:p></i></span></strong></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<strong><span style="background: white; color: black; font-weight: normal; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-weight: bold;">N-am
rezistat să nu-I cumpăr Anastasiei aplicaţia, ce naiba, suntem oameni!<o:p></o:p></span></strong></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<strong><span style="background: white; color: black; font-weight: normal; line-height: 115%; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-weight: bold;">Marian
Paraschiv<o:p></o:p></span></strong></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyQM3KT2QVrNkenQbqHfAXVRXlzwRyooHxo3Y5zqpxPA3DwbOTgUQxh1AWkzGEDKKNwMKWLrU8rL6lXz2jkrY9o3v3ZIG4vfI3Mj4oZS6c_eD6QMzpPwLkekZkD54D0Y2PRzFgGJ0R08Y/s1600/10460707_726514717404682_2425854244604252263_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="385" data-original-width="588" height="209" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyQM3KT2QVrNkenQbqHfAXVRXlzwRyooHxo3Y5zqpxPA3DwbOTgUQxh1AWkzGEDKKNwMKWLrU8rL6lXz2jkrY9o3v3ZIG4vfI3Mj4oZS6c_eD6QMzpPwLkekZkD54D0Y2PRzFgGJ0R08Y/s320/10460707_726514717404682_2425854244604252263_n.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in; text-align: justify;">
<br /></div>
<br />Unknownnoreply@blogger.com0