Figaro

Revelionul 2014-2015.

La ora 1 şi jumătate dimineaţa mă sună soră-mea, a doua oară pe anul ăsta (e prea mult). Mă şi gândeam dacă să răspund, am făcut-o! Mi-a dat o veste.. pisoiul Figaro, face pipi cu sânge, nu mai mănâncă şi e aproape leşinat. Păi, ce-ţi poţi dori mai mult de la un început de an? Dar pusesem atât de mult suflet în pisoiul ăstă, mă iubea, ştiţi cum? Venea noaptea şi încerca să îmi deschidă gura, să îmi intre pe gât. Şi nu oricum, în timp ce torcea. A fost iubire, ştiu! Atunci am hotărât să schimb pasta de dinţi, m-am gândit că îl atrăgea ceva spre interiorul cutiei mele toracice.

La ora 7 dimineaţa, împreună cu sor-mea şi cu Figaro, aproape leşinat, am căutat o clinică „de urgenţă vet” deschisă ..pe 1 ianuarie, la ora 7 dimineaţa. Am ajuns la o vilă jmecheră, pe la Foişor. Poarta deschisă, am intrat timizi, sală de aşteptare, frumos, în sală o pereche cu un câine, o „duamnă doctor” cu halat, frumos, măscuţă d-aia pe botic, dădea ordine unui băiat, şi el în halat. Mă simţeam ca la ATI la Urgenţă, începeam să am o urmă de speranţă pentru Figaro. Tipa vorbea foarte mult, m-am uitat eu la căţel, părea viu, dădea din coadă dar mai discutau ceva administrative. Mi-am luat inima în dinţi:

- Nu vă supăraţi, ne salvaţi şi nouă pisoiul? Iertaţi-mă, văd că sunteţi în discuţie, dar..

- Ce are pisoiul?

- Păi nu ştim, de ieri nu mai mănancă, e aproape leşinat şi a făcut pipi cu sânge, credem că e ceva grav

Se uită la pisoi, îi ia temperatura (intrarectal..) şi dă ordin să îl bage direct la incubator, avea temperatura foarte scăzută.

Mă rog, în aproximativ jumătate de oră a terminat cu căţelul, apoi a urmat o şedinţă profi de dezinfectare a mesei şi pac, pisoiul la control. Şi a început să ne certe:

- Stimate domn, v-ţi uitat şi dumneavoastră vreodată la puţa acestui pisoi??? Mă întreabă „duamna doctor” apăsat, făcandu-mă să mă simt inferior.

Wtf? Nuu, de ce m-aş uita la puţa pisoiului? Să-mi bag picioarele, trebuie să învăţ rutine noi, dar.. în ce fel să mă uit la..puţa pisoiului, o întreb, aşa, să nu mor prost.

- şi îmi arată că puţa lui Figaro nu ieşea din.. chestia aia a lui, era inflamată şi se vedea sânge. E clar – m-am gândit cu ciudă, sunt un imbecil, nu trebuie să am animal, nu m-am uitat dacă îi iese puţa, ce retardat sunt! Sau măcar, dacă îmi mai iau vreun animal , de acum încolo, o dată la un timp, ..pac, scoatem din socoteala.. „organu”. Dacă iese, e bine, dar dacă nu iese.. broblem mare.

„Duamna doctor”, îşi pune o lupă d-aia mare peste ochi şi cu o pensetă începe să umble la puţa lui Figaro. Ăsta abia a putut să scoata un „miau” leşinat, după care, aşa, ostentativ, duamna doctor îmi arată un grăunţe pe care i l-a scos de acolo, ştiţi, un grăunţe de nisip din-ăla în care fac ei pipi.

 - Aha, uitaţi, zise ea victorioasă, îl duc la laborator.

Să-mi bag.. ce rigurozitate, dacă vreodată va trebui să mă operez, aici vin, jur. Ce dacă e veterinar, mă dau câine (javră sunt..) dar aşa ceva, atâta respect? Incubator, mască, pietricică, laborator.. pfoaa..

În aproximativ 3 sferturi de oră, Figaro parcă s-a mai colorat un pic în obraji, a baut apă, mieuna.. se mişca. Bun, mă gândeam, uite ce înseamnă medicina, ce proşti suntem, omoram pisoiul cu indolenţa mea.

În timp ce asistentul în halat umecta pisoiul şi îi făcea nişte terapii (la care trăgeam cu coada ochiului), duamna doctor ne invită să luăm loc la biroul dânsei, unde, începe să ne explice cum e cu pisoii care fac pietre la vezică şi care se blochează pe canal şi.. am înţeles tot. Ok, ce trebuie să facem? Întreb, încrezător că Figaro se va face bine

- Păi, mai întăi trebuie să îi facem nişte analize ..

Şi în timp ce doctoriţa vrobea cu sorămea, eu am început să mă uit după ceva tarife. Aveam la mine 200 lei (că cică aşa e bine, să ai bani la tine de Revelion), dar mă bazam pe soră-mea.

- Ok, am înţeles, spuneţi-ne vă rog cât costă reparaţia pisoiului, cu totul?

- aaa, nu vă costă mult – iar eu m-am aşezat mai confortabil în scaun.

- 200 lei consultaţia, 150 lei analiza pietrei la laborator, analizele vă costă cam 400 de lei....... în total cam 1800 de lei

Am simţit că îmi pierd cunoştinţa. Trebuia să vedeţi faţa soră-mii, am gândit amandoi acelaşi lucru, bine bine o omorâm, dar ce facem cu cadavrul? şi mai era şi asistentul.. Nu ar fi fost o problemă că avea 40 kg cu tot cu incubator..

- Staţi puţin, doamna doctor, deci vreţi să îmi spuneţi.. că pentru a salva acest pisoi, avem nevoie de ..una hârtie 1800 RON? (şi mi-am luat privirea de serviciu ca să ştie că nu e de glumă cu mine)

- Păi trebuie să vedem .. că aşa, eu pot să vi-l fac fetiţă direct, dar ..

- Auziti doamnă?, dar.. injecţia „aia”, cât ar costa?

Şi a sărit ca arsă - Domnule, eu nu eutanasiez pisoiul, să fie clar!

- Vai, dar aţi înţeles greşit, nu pentru pisoi întreb, pentru mine, sau.. e doza prea mică şi ar trebui să iau doua?

Duamna doctor a înţeles din întrebarea mea că nu e bine să o mai încerce cu sumele alea, nu pentru că nu ar fi meritat Figaro ci pentru că nu aveam atâţia bani.

Figaro s-a vindecat, după tratamentul cu antibiotice. L-am operat la o clinică.. normală, cu „suflet”, l-a făcut fetiţă, asta e. Dar astăzi este un motan sănătos şi fericit. Iar dacă vreodată aveţi vreo urgenţă medicală şi staţi bine cu banii, nu contează dacă e pentru voi înşivă , sau pentru animal, mergeţi acolo, la clinica de urgenţă de la Foişor, veţi fi bine trataţi. Au şi incubator, se uită la pietre cu microscopul, jur e tare treaba, dar nu vă bazaţi pe euthanasie, asta n-au!