Cat de mult ne-a schimbat tehnologia?

Acum 30 de ani dacă doreai să agăţi o fată trebuia să îţi iei inima în dinţi şi să o abordezi. Şi îţi trebuia talent, dicţie, înfăţişare, curaj (mai ales).

Zilele trecute, mi-am trimis avatarul la agăţat, pe QUOR (ultima fiţă de reţea socială). Mi-au venit pe tavă 6 avataruri cu profilele cerute în cîteva minute. Păi unde sunt zilele cînd căutam eu cu infrigurare rubrica „corespondenţă” , din revista „Săptămâna”? Stăteam cu ochii ziua lungă pe geam, să văd poştăriţa şi apoi verificam cutia poştala de cate 7-8 ori pe zi.

„Bună, sunt Marian, am 20 de ani şi mi-ar plăcea să corespondăm. Îmi plac muzica şi literatura şi mi-ar plăcea să aflu câteva lucruri despre tine!” Plicul timbrat şi scrisoarea trimisă la Botoşani. După 2 ani de corespondenţă (am strâns o valiză de scrisori) am făcut două drumuri la Botoşani şi.. m-am însurat cu ea. Şi asta pentru că de mic, mi-a plăcut să scriu. Am aşa un talent să impresionez. În armată, scriindu-i iubitei mele umpleam un caiet de 48 de file. Eram aşa ..inspiraţional. Aveam un coleg cioban, de prin Vatra Dornei. Avea faţa rotunda si gene blonde, se roşea imediat şi vorbea gutural. Fără intonaţie sau formule de politeţe. Ba chiar, urmărindu-l cum se ducea cu vitele am cosntatat că avea un vocabular aparte. Onomatopeic, de cele mai multe ori, însă, să fiu al naibii, funcţiona. Vitele mergeau aliniate. Cînd ieşeam eu cu ele (deh, eram grănicer, trebuia să ne gospodărim) animalele nu mă ascultau, trebuia sa priponesc un cal, ca să le pot aduna seara.

De fiecare dată când mă aşezam să scriu, Bilă (aşa îi spuneam ciobănaşului) venea şi mă ruga să îi scriu şi lui o scrisoare, că scriu aşa de frumos.

Prima scrisoare a fost cea mai grea, că nu aveam nicio idee de stil preferat, dar l-am dibuit repede: dragă mamă, află despre mine că sunt bine, sănătos, ceea ce vă doresc şi vouă.. Cred că am omis să vă spun ca Bilă, nu ştia nici să citească nici să scrie. Dar i-a trimis mamei lui aceiaşi scrisoare, scrisă de mine, de aproximativ 20 de ori în toată armata. Ce mult m-ar fi ajutat un copiator..

Încă de atunci, din „89 eram prieten cu tehnologia. Aveam un radio RIC, cu căşti, cu care prindeam, de pe frontieră postul de radio naţional. Ascultam dedicaţii, era frumos!

Astăzi, dacă am fi fost în acelaşi loc, probabil că am fi avut wifi şi Bilă i-ar fi trimis maică-si selfie-uri de lângă vaca pe care trebuia să o mulgă şi totul ar fi fost cu mult mai simplu pentru noi toţi. Stau şi mă gândesc, Bilă al meu, o avea şi el avatarul lui pe  QUOR? Am auzit că au apărut aplicaţii care te învaţă să vorbeşti corect! Au fost inventate pentru politicieni (cred!) dar sunt convins că sunt utile pe toate plajele sociale.

- tati, poţi să îmi instalezi şi mie QUOR? Mă întreabă deodată fiică-mea, de 11 ani

- pfff.. am sărit ca ars? Ceeee? Nuuu, eşti prea mică pentru asta. Şi o mulţime de gânduri m-au lovit fix în moalele capului, oare ar fi posibil ca din greşeală, să dau de propria mea fiică, asunsă sub un avatar? OMG, mi-am spus îngrozit şi am devenit atent. Fiică-mea a devenit ţintă pentru MATRIX, trebuie să o protejez.

- Anastasia, haide să îţi arăt nişte cărţi frumoase, Alexandre Dumas..

- Aoleo tati, îmi trebuie un „skin” nou pentru Minecraft, costă DOAR 65 lei, mi-l iei?

- Măi, tu auzi ce îţi zic eu de cărţi, „Cei 3 muschetari”, frumos

- Haide tati, că mami nu vrea să mi-l ia, zise ea tristă.

- nu-ţi mai cumpăr nicio aplicaţie! Am zis hotărât şi am plecat în bucătărie, mimând indiferenţa şi lăsând-o să-i pară rău că nu citeşte Alexandre Dumas.. (din cauza caruia m-am însurat prima oară (de două ori) şi a doua oară (de 3 ori). Dacă aş fi avut QUOR poate că nu mai trebuia să o fac, rămâneam şi eu neînsurat de..3 ori. Asta e!

Username; mail, please provide payment method RO47 INGB… confirm payment? yes!  Your MINECRAFT app can be downloaded!

N-am rezistat să nu-I cumpăr Anastasiei aplicaţia, ce naiba, suntem oameni!

Marian Paraschiv