marți, 6 iunie 2017

Pianistul din mine

Da, recunosc: pianul mă fascinează, realmente.
Când au adus pianul Yamaha la Marriott, în 2000, eram în extaz. Am fost primul om din Marriott care a atins acele clape..

Povestea mea cu pianul începe însă, mai devreme, prin 98.. Proaspăt angajat la Kraft, nu cunoșteam pe nimeni în Brașov. trebuia să îmi omor timpul cu ceva, așa că am început să cutreier cafenelele și cluburile din zonă. Exista însă, o ..cafenea, un restaurant, unde cânta la pian, în fiecare seară, un tip. Se numea Iancu. Un tip deosebit și cu un talent muzical ieșit din comun. Într-una din seri, l-am abordat, timid, întrebându-l dacă.. dă lecții de pian. Îmi amintesc și acum, uimirea de pe chipul lui. M-a chemat la facultatea de muzică din Brașov, unde, într-una din cămăruțele dărăpănate, Iancu, m-a învățat să cânt două cântece. mai precis, două jumătătți de cântec: Love story și.. Right here waiting for you. Atât am apucat.. dar le cântam ori de câte ori puneam mîna pe pian.. (Încă o mai fac, dar s-a măritat cu mine, gata, nu mai trebuie să exersez)
Revenind la Marriott, în seara în care au adus pianul, am cântat, uimindu-mi colegii. Să fim serioși! Uimirea nu venea din faptul ca eram vreun pianist ci din faptul că nu te-ai aștepta de la un om cu meseria mea (eram directorul de securitate al hotelului) să aibă vreo treabă cu muzica. Mai mult, chipul meu.. nu a inspirat niciodata gingășie (Când a împărțit Dumnezeu gingășia, la mine s-a terminat ligheanul, și Sf. Petru a zis; Doamne, pt ăsta.. nu mai avem gingășie, ce îi dăm în schimb? Și pt că nu avea ce să îmi dea, mi-a luat și puțin din creier..). Așa că, în momentul în care am atins clapele pianului, primele colege care au venit au rămas șocate. Am chemat-o și pe colega mea Camelia, pianistă adevarată, cu Conservator și am tras niște șouri acolo.. By the way, în timpul liber.. încă studiam, făceam canto cu dr. Silvia Voinea, care mă voia la Conservator și la operă pe scenă,  eu fiind un promițător tenor.  În fine, s-a dus buhul în hotel că ”paraschiv cântă”. Și nu în sensul în care ”sifonează” ci cântă pe bune. Asta numai seara, pentru că ziua, în hotel lucrau cateva zeci de puțcăriași.. și aveam colege care ma rugau să le însoțesc în drumul spre toaletă, pentru că oricine trebuia să treacă printre pușcăriași și nu vă imaginați că era vreo placere. Gardienii înarmați nu prea  se impuneau cînd ăia fluierau sau făceau glume..
Așadar, ziua securist, noaptea (după program) pe distracție, cu acordul managerilor.. la pian.

S-a deschis hotelul.. și într-o zi, pe vremea când Marriott pompa în noi cursuri de management, PR-ul hotelului, DIna Litzica ( mare figura de om, să o tot iubești și să o ții aproape de suflet) bagă capul pe ușă și îmi face semn să vin până afară..
- Băi (asta e vorba ei) , am nevoie de tine cîteva minute, să apari pe sticlă, o filmare de câteva minute, mă ajuți?
- Binențeles, zic eu, așezându-mi cravata și fiind convins că voi da un interviu despre securitatea hotelului Marriott..
Am ajuns în Vienna Caffe, unde, lângă pian, mare echipă de filmare și aranjamente pt emisiunea ”Pentru dumneavoastră Doamnă”. Eu buimac, mă trezesc în fața Stelei Popescu, împins de Dina, care cu un zambet preofesional îi spune Stelei - el e ”pianistul”
WTF??
Stela Poepscu mă ia așa, la braț și îmi spune: - dragul meu, am nevoie de tine să ne cânți cîteva acorduri pentru emisiune, pînă îți face semn, fata de la cască..
- dar, stimată doamnă, eu NU sunt pianist, e o greșeală, am o pianistă în echipă, v-o aduc imediat, eu știu numai câteva acorduri..
- Nuuu, zice Stela, tu ești perfect. Este o emisiune pentru doamne, foarte specială și ne trebuie un bărbat care să cânte.

Recunosc, nu mai cântasem niciodată în fața unei camere de filmat.. M-am așezat la pian, fata cu căscuța mi-a făcut semn și am înecput să cânt.. Love Story. Între timp, în fața pianului, în semicerc, s-au așezat: Miliardaul Țânțăreanu, Gigi Becali, unul din finii lui (un maimuțoi, evident) și încă vreo 3 ..tipi. În spatele meu, la măsuță, Stela Popescu se așează cu o fetiță speriată, adusă pentru o donație pe care urmau să o facă miliardarii, pentru o casă de copii.
- Ai mai fost într-un loc atat de drăguț vreodată? o întreabă Stela Popescu pe fetiță. Ai mai ascultat așa muzică divină?
Vă dați seama că eu auzeam și transpiram. Să nu cumva să greșesc vreo notă. I-am lăsat să înceapă emisiunea (cântasem de 3 ori love story) și m-am oprit. Ei bine, în acel moment, tipa de la ”cască”, a sărit ca arsă și a început să îmi facă semne.. dintre cele mai amenințătoare. Unele cred că erau cu moartea, nu m-am mai întâlnit cu ea după aceea, dar am înțeles că voi fi linșat dacă nu continui să cânt. OMFG.. AM cântat ..Love Story și Right here waiting for you, de Richard Marx preț de vreo 55 de minute. Îmi amintesc perfect că am numărat minutele după aceea. Și nu s-ar fi terminat dacă nu ar fi apărut brusc, șeful meu, care mă știa la curs. Mare figură, Willy Ribbe! S-a oprit șocat, și-a tras o palmă și a început să zbiere
- Jesus Christ, what the hell are you doing? Are u a movie star or something? I pay a lot for your management training and you act? Jesus, get the hell out and go back to your training room.

M-am uitat disperat după Dina, mă gândeam că mă va scăpa de Willy, dar nu.. Dina dispăruse. Fata de la cască i-a pus pe cameramani să filmeze puțin candelabrele și eu am dispărut din peisaj.
Nu m-am gândit niciodată că aș putea să ascult aceiași melodie, cântată prost, 55 de  minute. Dar indivizii din jurul pianului ar fi vrut și ăia să mă ucidă cumva, am simțit asta din privirile lor. Cel mai apropiat de mine era finu' lu' Becali, care clar, era ascultător de manele, după chip. Ăsta m-a mai răcorit un pic.

Credeți că povestea s-a terminat? Nuu.. Pentru că emisiunea a fost difuzată și pentru că Stela Popescu mi-a mulțumit în felul ei. Multe din cadre se fixau pe mine, cu zoom lent, în timp ce pe burtiteră rula intermitent ” pianist-Marian Paraschiv”.
Da, am devenit celebru în cartier. Toate vecinele mamei au sunat-o și mama însăși m-a văzut. Tata s-a bucurat cel mai mult. Da, el fiind securist cu acte în regulă m-a încurajat cel mai mult pe calea muzicii. După apariția la tv, mi-a spus: ” Pizda mătii (și mi-a dat o laba după ceafă, plăcerea lui) io te-am trimis să faci securitate, de unde mă-ta în cur ești măh tu pianist? ”

Și am rămas la securitate, csf? ncsf!
Uitați și dovada. Asta e poză făcută fix atunci




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu