miercuri, 10 august 2016

TICO- mașina mea de firmă

Pe 1 Februarie 1998 eram angajat deplin la o mare fabrică din Brașov. Security manager! La Kraft!. Nu mai aveam răbdare să încep munca. M-au ținut o lună, cazat la ARO PALLACE, la hotel. pe vremea aia era încă.. hotel de lux. Aveam o inimă în piept, simțeam..începutul, simțeam că viața mea ia un nou curs. După divorțul crunt, ce îți poți dori mai mult, decât un job nou și bine plătit, într-un oraș în care părea că sunt în permanentă vacanță? Nimic mai mult, credeți-mă! Ah, poate că mi-aș fi dorit să nu-l am șef pe Negrescu, acel individ dubios, care făcea spume la gură când se enerva (psihologii știu ei să decodifice asta..) și care s-a dovedit a fi nimic mai mult decât un depravat..maniac sexual, deosebit de inteligent, care vorbea la perfecție cel puțin 3 limbi srăine, un inginer de excepție, dar totuși, un dubios.. bolnav psihic.

În fine, iată-mă în prima mea zi la Brașov, în dimineața zilei de 1 februarie 1998, în costum, am coborât în restaurantul hotelului și m-am așezat la o masă, așteptând să vină un ospătar, căruia să îi comand un mic dejun copios.. În sinea mea, importanța mea creștea odată cu poziția în cadrul companiei. După ce fusesem security managerul lui Cataramă și m-a dat afară.. am ajuns sluga lui Teo, colegul meu, plutonier SRI, care se dădea cel puțin maior..și acum, eu, părăsit de o nevastă trădătoare și egoistă, să primesc un asemena job? Clar, Dumnezeu mă iubea! Am știut că ăsta e jobul meu încă din tren. de ce? pentru că am știut ca Dumnezeu nu mi-ar fi scos niciodată o asemenea oportunitate în cale numai ca să mă amăgească. Și ok, era vorba de Kraft Jacobs Suchard iar eu eram seurity manager! Revenind la prima mea zi, o întâmplare.. a rămas în memoria mea ca exemplu prostului care nu e prost destul, dacă nu e și fudul...

M-am așezat la masă și m-am enervat (citind un ziar, așa, ca să par interesant) pentru că nu mă băga nimeni în seamă. Uitându-mă (nervos) după un ospătar.. am sesizat un băiet.. care stătea la capătul unei linii lungi de bufet suedez. Era prima oară când vedeam un bufet suedez. Am observat ca lumea își punea singură în farfurie, aha, deci trebuie să mă ridic și eu.. Pff.. pana mea, dar sunt totuți security managerul Kraft. Ok, mă ridic. Mă duc cu pași înceți, aparent indiferent, îmi iau o farfurie și încep să îmi pun mîncare.. Îmm.. crenvuști (evident), ceva salamior, ceva brânzica.. și ajung la o secțiune unde erau ouă.. ochiuri. Pe plită, direct. Foarte aproape de mine, băietul din capătul liniei, ospătar, mă privea indiferent. Eu, cu un ochi la el și unul la ochiuri, pun palma stanga pe plită și mă întind pemntru a lua un ou de pe partea din spate a acesteia. Am realizat, rapid, că plita era.. încinsă. bine, și acum ce? o să-l las pe pulică ăla să râdă de mine că sunt prost, și nu am mai văzut o plită? Încinsă? Nu! Am lăsat mâna pe plită ca și cum nu aș fi simțit nimic, mi-am luat oul, deși.. mă pișam pe mine de durere, (am auzit mîna cum mi-a sfârâit.). apoi m-am dus tacticos la masă, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Atent, uitându-mă cu coada ochiului la băietul care, panicat, s-a dus glonț la plită și a pus mîna pe ea, crezând că aceasta s-a răcit. Binețeles că s-a ars și a tras un chiot, uitându-se la mine ca la un extraterestru, probabil, neînțelegînd cum dracu de eu nu m-am ars: ei, nu m-am ars!.. m-am ars de .. mi se făcuse mâna arămie, dar faptul că nu l-am lăsat pe băiet (și pe alții care m-ar mai fi văzut) să râdă de mine, mi-a dat aripi. Și credeți că asta a fost .. prima mea experiență nasoală din acea zi? NU, nici pe departe!. Abia ajuns în biroul pe care 3 luni l-am împărțit cu șeful meu, directorul tehnic, am sesizat că este extrem de cald.. În fabrică, existau niște calorifere făcute din țeavă d-aia de 12 țoli, eu zic..”este foarte cald!” și mă duc la unul dintre calorifere și.. pun mâna pe o țeavă din aia, lăsându-mi efectiv pielea palmei.. pe ea. Negregescu râzand, îmi spune.. vezi că aici nu e ca la București, noi avem căldură k lumea! (Să moară mă-ta? -îmi venea să îi zic, dar m-am abținut!)

Cam atât mai țin minte dn prima zi. A fost foarte ciudat. Oraș nou, oameni noi, nu cunoșteam pe nimeni. Nu mi-au dat mașina din prima zi, a durat cam o săptămână până a venit. Un ..Tico nou, de toată frumusețea, alb, care a venit la pachet ..cu un telefon mobil Daewoo.. Pe bune? mai există cineva, în această țară, care a avut un telefon Daewoo? Apăruse Erisconul ăla jmecher, cu ramă metalică și ei mi-au dat telefon Daewoo? pff.. Și TICO? cam .. ce argument ar fi trebuit să le dau pentru o altă mașină? Uram efectiv acel tico.. Când mă trimiteau la Bucureși, îmi dădeau un VW Pasat cu 350.000 km, o bihuterie de antichitate, model 1984. Break, grena.. Ținea parcul auto Kraft la acea mașină.. de ziceai că e de epocă..
În fine, am făcut cu tico.. cam tot ce ai putea să faci co o mașină pe care o urăști. Aveam un loc în Brașov, unde, venind cu viteză, reușeam să mă desprind de sol. Mai târziu, făceam asta cu fetele pe care le vrăjeam și ele se pișau pe ele de atâta adrenalină..  La un moment dat, am plecat cu Răzvă, (prietenul meu din copilărie, care mă vizita des)  și cu Micuțu, un tip din Brașov, care avea 2 metri. Ne-am dus la o discotecă în Sfantu Gheorghe. Răzvan stătea lângă mine și micuțul, în spate, pe mijloc, cu genunchii la gură, Au făcut mișto de mine toată noaptea, au băut bere iar eu..doar RedBull, că mi-era frică de Poliție. La întoarcere, pentru că ne-am rătăcit, am oprit lângă un echipaj de miliție unde un maimuțoi cu caschetă se uita arogant la noi. L-am întrebat despre drumul săpre Brașov și el mi-a întors-o; drumul rău sau drumul bun? (să moară mă-ta??? de ce aș vrea drumul ”rău”, boule? ) zic- drumul bun și el zice.. ”mergeți înainte!”.. Și am mers.. Cânta muzică, era veselie, era mișto.. Numai că.. la un moment dat, drumul a făcut brusc o curbă de vreo 90 de grade.. Eu aveam fo.. 120 cu tico.. Mi-am dat seama că dacă trag de volan,ne răsturnăm, așa că.. am ales calea printre stalp si copac și .. am plonjat în lanul de porumb.. A fost.. ca lumea!, ce să zic? nu mai vedeam nimic stânga/dreapta, totul era porumb? Micuțul a scos un ”băgami-aș pula”..și eu i-am întrebat dacă are careva ceva? Capul Micuțului se vedea profilat pe tavan, ăla a luat-o k lumea în freză, Răzvan, bimbarec, nu a  avut nimic. Nu am stat decât o secundă pe gânduri. Am băgat-o în marșariere și exact cum intrasem am sărit înapoi pe șosea, în urletele maniacilor depresivi care mă însoțeau, neînțelegând ce tot aveau cu mama mea.. Rica mah?

Norocul nostru că nu a trecut nicio mașină. Am oprit, ne-am dat jos tremurând, ne-am uitat la tico.. nu avea nici pe dracu! Ne-am mirat un pic și api.. am plecat.. cântând ”life.. o life.. o liiife..” care abia apăruse. A rămas cântecul nostru de leagăn.

După câteva zile, pe la ora 16 ..mi se oprește motorul, în mijlocul Brașovului! Sun eu la parcul auto și cer să vină în plm mai repede să îl depaneze pe ..jmecheru Kaftului, the big.. security manager. Și băieții au venit. Repede! AU dat la automat.. câr câr câr. nimic!.. Se uită ăștia, pe toate părțile.. EU, rugându-mă să fi crăpat. Plm, îmi dau ăștia și mie o mașină nouă.. La un moment dat, ăla de la parcul auto îi spune colegului, scoțând un furtun de pe la motor.. ”ia deschide bușonul de la rezevor”!. Ăla, deschide bușonul, celălalt suflă în furtun și.. se auzea șuieratul pe partea cealaltă..
-Aaaa.. zice primul.. ai pana aia!
- ce pană? zic eu mirat?
- a prostului!. Nu mai ai benzină.
- băh, ești prost? aprind bordul și îi arăt că mai aveam jumate de rezervor. Ăsta dă din umăr și se apucă să tracteze mașina, au dus-o la fabrică.

A doua zi, mă cheam pe la prânz și îmi zice să mă duc cu el la service, Pff, deci nu am scăpat de tico..  Mă duc cu tipul de la garaj și găsesc tico, jumătate demontat, pe banc. La ce plm m-au mai chemat dacă e demontat? de ce mă chemaseră? aaa, e simplu; când am făcut săritura, nouă doar ni s-a părut ca mașina e ok. pe dedesubt, rezervorul de la tico, era turtit, astfel încât plutitorul stătea peste jumătatea rezervorului, chiar dacă el.. era gol. Aha, deci.. chiar avusesem..pana aia! Bine măh, dar.. ce ai făcut cu mașina? mă întreabă ăla de la garaj..  EU, cu fața cea mai candidă din lume, am ridicat din umeri și am spus-o într-un fel de .. am crezut-o și eu.. ”nu am făcut nimic, nu știu, pula mea!”
Nu cred că m-a crezut, dar era treaba lui. Mi-a dus vorba că sunt.. distrugător de mașni. Și nu a trecut mult, pînă m-am răzbunat! Crunt!
Am plecat la București, în vizită la Philip Morris, la fabrică. Și mi-au dat volksvaginul.. grena.. bijuiteria pulii, din 1900 toamna.. Numai că, la întoarcere.. după Bușteni, într-o curbă decshisă, un tir de Coca Cola depășea o cisternă de combustibil.. eu nu mai aveam pe unde să trec, așa că.. am ras parapetul din dreapta, de la far și pînă la stop. K lumea, adică.. se vedea tabla curată, curată fără vopsea.. Am stat un pic până mi-a trecut tremuratul de genunchi și am luat-o înapoi, spre Brașov,. ce puteam să fac?

Am ajuns la Kraft pe la ora 10 și îmi amintesc perfect, ziua însorită, în care.. întorcâmd mașina exact (dar exact) prin dreptul geamului, șefului de parc auto (Dumnezeu să-l ierte, că s-a curățat între timp, nu garantez că nu am avut și eu o contribuție)..toți angajatii parcului auto Kaft, au ieșit țipând de parcă mă prinseseră toți (dar toți) cu mamele lor, pe capotă.
-Ce s-a întâmplat măă Paraschive, cu mașina? mă întrebă șeful de parc și toți ceilalți se uitau cu ură la mine, așteptând răspunsul
- fii atent, Nicule! Eu, ..(și vorbream adânc, calm, apăsat).. nu am nicio vină. Stăteam la semafor și deodată.. brusc, a trecut un parapet pe langă mine, și uite!
-cum măh..cum a trecut parapetul pe lângă tine? mă întreabă ăla serios..
Să le fi văzut fețele!”.. EU nu m-am mai putut abține, am izbucnit în lacrimi, de râs, evident.
Mi-au făcut raport, m-au amenințat că nu mai văd mașină niciodată, ei na! De parcă aș fi putut să ratez momentul de amă răzbuna pentru.. pana aia! Cum care panâ? aia, a ..prostului

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu