vineri, 22 iulie 2016

clipa mea de fericire

Ni se spune ca suntem prea siropoși! Că.. de ce punem așa mesaje și poze pe rețele sociale.. M-am săturat de asta! Cine îmi spune mie care sunt standardele comunicării emoționale? Am foarte mulți ”prieteni” pe Facebook, de exemplu. Pe unii nu i-am văzut niciodată iar pe unii nu i-am văzut de ani de zile, nu îmi pasă ce credeți voi despre ce pun eu pe fb. Despre cât de ”siropoși” putem fi, eu și soția mea de numai 29 de ani. Și am să vă spun de ce; pentru că într-o epocă în care adulții aleargă ca tâmpiții pe străzi, rupându-și gâturile să prindă niște creaturi imaginare, într-o epocă în care relațiile se leagă și se dezleagă la semafor, corpurile se modelează și se remodelează fizic, la fel ca în photoshop, nu mai știm ce înseamnă emoția pură, decât în filme. Și o recunoaștem din ce în ce mai greu. Dacă ar fi să lupt pentru o tradiție, aceea ar fi felul în care spuneam cândva ”te iubesc”. Pentru că azi, aceste cuvinte se rostesc din ce în ce mai puțin. Când i-ai spus iubitei tale, soției tale, copilului tău, cuiva drag, ”te iubesc”??. E ca și cum, aceste cuvinte și-au pierdut conotația, încărcătura emoțională și au devenit un fel de utopie. Spunem ”te iubesc” numai cu lumina stinsă. propovăduim ”rușinea” și ne creștem copiii cu ea, dar nu îi învățăm să spună ” te iubesc”! Pentru că.. ne e ”rușine”. Nu, rușine e să alegem greșit felul în care ne educăm copiii, lăsându-i efectiv pradă marketingului abuziv, promovat prin jocuri pe calculator și tablete, într-un fel în care, picătură cu picătură, atât imaginația cât și afectivitatea le este afectată iremediabil.
Și fiica mea se joacă pe tabletă. Și este meritul ei exclusiv că și citește. Tone de cărți, singură! A învățat drumul spre bibliotecă și dacă o întreb unde vrea să o scot în oraș, primul loc pe care mi-l definește este ”Cărturești”. Și da, sunt mândru, dar o arăt prea puțin, pentru că repet, este meritul ei exclusiv. Dar dacă undeva, la succesul acesta a contribuit și bagajul genetic pe care l-am transmis, atunci DA, trebuie să fiu conștient că TOTUL se transmite genetic. Suntem codați să dăm viață mai departe și copiii noștri sunt .. ceea ce trăim noi, ceea ce mâncăm noi, obiceiurile noastre, ..rușinea noastră și de ce nu? iubirea noastră.

Nu vreau să schimb lumea, nu mi-am propus asta! Eu mi-a m luat lecțiile mele și dacă nu mai pot schimba trecutul, pot schimba viitorul. Al meu și al celor cu care mă ”împletesc” în această viață.

Vreau ca fetița mea să învețe corect ce înseamnă iubirea și dacă îi sunt părinte, să aibă reperul corect. Să spui te iubesc NU este o rușine. Să arăți că iubești și ești iubit nu este nimic rău. Rușine poate fi să alergi după pokemoni prin parcuri, alegerea mea este să iubesc frumos! Și slavă Domnului că știu să o fac și NU, nu îmi este rușine deloc. Pentru că știu că va veni o vreme pentru fiecare dintre noi, în care am da mult, poate TOTUL, să găsim acel rezervor, în care am pus ”iubirea”. ce să găsești dacă nu ai depozitat nimic? Spune ”te iubesc” cu toată gura și ”ceilalți” te vor socoti nebun, plini de ipocrizia sub care se ascunde invidia ca.. poate nu au de ce sau cui să spună același lucru. Rețelele sociale au fost inventate pentru a manipula lumea. Să împrăștii iubirea e tot o formă de manipulare și nu îmi pasă cine mă judecă, chiar nu îmi pasă, este alegerea mea, punct. Așa cum spuneam mai sus, ȘTIU că o parte din cei care comentează la alegerile mele sunt ipocriți. Nu e nevoie de ”securitate” obsesivă, da, o spun chiar eu, cel obsedat, defect de ”securitate” și amenințări. Dar să arăți cum iubești ..e frumos, înălțător. Cine se uită la moaca mea înțelege că am față de luptător de MMA și bine înțeles spirit. Dar știu și să iubesc! Faceți acest exercițiu, spuneți ”te iubesc” cuiva drag! Eu  i-o spun iubitei mele, copilului meu, prietenilor mei. Și nimeni nu mă consideră gay. Nu e nimic gay, e numai emoție împărtășită. Și am descoperit că fiind așa, deschis, liber în a o spune, în a o arăta, dragostea s-a întors la mine cu toată forța ei de 29 de ani. Eu am 45 și simt exact ce simțeam la 24. Poate nu mai sunt la fel fizic, dar spiritul meu a rămas la fel și o știu foarte bine cei care mă cunosc. Este declarația mea de maturitate, vârsta nu ar trebui să ne facă mai absconși ci mult mai deschiși, cu maturitate. Am prieteni dragi cu care mă băteam nu cu mulți ani în urmă (vreo 25..) și cu care acum mă îmbrățișez cu emoție și cărora le spun ”te iubesc”. Este înălțător! Nu mai tratați cu superficialitate emoția, răspândiți-o, nu este nimic greșit. Da, sunt îndrăgostit, dar nu de asta scriu acest articol. Ci pentru că.. repet, vreau ca fiica mea să deschidă ochii spre iubire cu înțelepciune și modele frumoase de urmat. Și ce model mai frumos poate avea o fiică, decât.. un tată care știe să spună ”te iubesc”?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu