joi, 12 mai 2016

”eul” acumulat

Știu, e un titlu ciudat! Nu am avut de ales, mi-a placut foarte mult ideea. Și am dezvoltat-o plecând de la o postare pe fb în care ceva frumos înseamna simplu ”TU”, iar ceva și mai frumos de atât înseamnă.. NOI. Acest articol NU este pentru toată lumea, este NUMAI pentru cei care îl înțeleg, Nu, nu pot fi mai subtil de atât!

Vreau să vorbesc despre ideea de ”cuplu”, în zilele noastre.

Până la urmă, ce este astăzi un cuplu? nu cu mulți ani în urmă, un cuplu reprezenta, dincolo de orice, o ”obligație”. De a fi, de a face. Astăzi, eu personal simt că aceasta noțiune a migrat foarte mult spre zona de simplu status social și/sau pe o comuniune de interese ale unor oameni. Nici măcar sintagma ”el și cu ea” nu mai este valabilă. Oameni și atât!

Cunosc foarte multe cupluri, pe fruntea cărora scrie mare ”nu avem nicio legătură unul cu celălalt”. Bine, dar.. de ce mai stați împreună atunci? păi.. frica de eșec, ( chiar voi rămîne singur/ă?) responsabilitatea despărțirii, (de ce să îmi asum eu?..)  comoditatea relației (Îmi calcă, mă suportă, aia e..) ș.a.m.d.
AM bravat în sinea mea, de multe ori, spunandu-mi că ..în locul lui X, aș fi plecat de mult din relație. Am încercat să mă pun în papucii lui, sau ai ei, întrebandu-mă de ce nu rupe lanțul? Dar mi s-a întamplat și mie. Evident că mi s-a întâmplat chiar și mie. Am învățat greu să spun ”gata”, am învățat crunt, să îmi fac bagajele, asta e, doare. Dar mi se pare degradant să rămâi într-un cuplu dacă nu mai simți să fii acolo. Nici chiar copilul nu poate fi o justificare pentru continuarea unei relații în care pe cei doi, nu îi mai leagă altceva. Există soluție, asta ne-am dovedit-o eu și fosta soție, cu care am păstrat o relație de ”părinți” ai unui copil minunat. Dincolo de asta însă, am învățat, spuneam, să spun NU. până la urmă, în primul rând, eu am ajuns la concluzia că îți este greu să ieși dintr-un cuplu, din orice relație de fapt, pentru că multora le este foarte greu să își asume greșeala formării acelui cuplu, sau a acelei relații. Și atunci, să te minți singur ca treaba de fapt, merge, că poti salva ceva, duce la nimic altceva decât la frustrare, eșec, etc. Poate nu în ultimul rând pt că e mai comod așa. Mai grav e când ești legat de.. averi, de.. rate la bancă, sau mai știu eu ce. Chiar dacă ai lua tu decizia să rupi pisca, presupunerea că celălalt ar fi de acord să o facă în termenii tăi, este greșită. Și asta pentru că niciodata, socoteala de acasă nu seamănă cu cea din târg! Nu are nicio legătură felul în care ne percepem pe noi înșine, cu felul în care ne văd ceilalți. Evaluarea/autoevaluarea se face întodeauna subiectiv. Nimeni nu stabilește criteriile de măsurare a efortului fiecăruia într-o relație. Cu toții facem aprecieri individuale. ” Am văzut că ești frumoasă”. Da, dar îți poți imagina că e la fel de frumoasă și după ce se demachiază? dacă nu.. e nasol! și atunci, în momentul în care ai plecat la curtat, îți faci frumos fundul cu cremă, te dai cu cel mai bun parfum, îți ridici țâțele, eventual.. faci duș :)))) Și după aceea? începi, ușor, ușor, să îi dai, puțin câte puțin, din TU cel/cea adevărat(ă). Unii.. trec testul, alții NU. Și o mare categorie de populație rămâne..”acolo”, indiferent ce înseamnă acest lucru.

Eu personal, am avut experiențe dintre cele mai ciudate, în general, recunosc, am fost un nenorocit!Și..fac un exercițiu de sinceritate (nu știu cât mă ajută) le cer iertare tuturor femeilor pe care le-am făcut să sufere în vreun fel, indiferent cum. Da, am fost și în relații din care voiam să ies dar nu știam cum. Da, am  mințit că sunt ok și de fapt nu eram și da, am făcut tot ceea ce blamez acum la cei despre care vorbesc. Adică ”ceilalți”. Și nu, nu încerc deloc să fac pe inteligentul, pentru că mie nu mi-a plăcut niciodată să dau sfaturi, pur și simplu spun întotdeauna ”cred că” înainte să lansez o idee. Asta, ca să fie bine înțeles că este un punct de vedere personal și nu mă consider ”cel mai isteț din cameră” De fapt, tema articolului meu nu este sub nicio formă un strigăt, gen ”părasiți-i pe cei cu care sunteți” ci în cu totul altă direcție, mult mai interesantă și anume.. cum să formezi un cuplu?

Dacă am trăit atâta vreme și nu am învățat nimic din experiența mea (și a celorlați) nu mai cred despre mine că sunt isteț. Dar eu încă mai cred în felul în care se așează lucrurile în mintea mea, așa că, în mod cert, am învățat din experiențele mele. Există doua forme de acumulare a experienței, ”așa da” și evident, ”așa nu”. Ține de optimism sau de pesimism, faptul că aud oameni spunând ”îmi doresc ca el/ea să fie..”într-un fel anume?  Eu unul am o listă luuungă cu ce NU îmi doresc, mai degrabă decât cu ce îmi doresc, și Doamne, nu am fost niciodată vreun pesimist. Adică există în mod clar și ce anume îmi doresc la ”ea”, de exemplu, dar nu are rost să caut ce îmi doresc, daca ce NU îmi doresc există deja. E pierdere de timp și eventual, suflet irosit. Dar a venit și timpul să mă întreb ce înseamnă pentru mine un cuplu? Și dacă da, am gasit-o pe ”ea”, cea care NU are nimic din ce nu vreau să văd, am început să descopăr cu mare bucurie ce ARE deja să ofere. Ei bine, momentul acela de contemplare, te aruncă puțin în depresie, în momentul în care, pe scara valorilor, tu.. nu prea ai cu ce să vii. Pe bune, câți dintre noi ne gandim sa oferim exact ceea ce primim, sau și mai mult? Câți dintre cei pe care îi cunoaștem nu sunt convinși că un cuplu înseamnă mai mult ce face celălalt? eu cunosc prea mulți norocoși care au femei iubitoare, devotate, adevărate și ei sunt niște bagabonți ordinari. Sau.. cunosc și norocoase, care sunt iubite până la delir de către bărbați turbați să le fie în preajmă. Să ignorăm cumva puterea sexului? Eu aș propune să nu facem asta, pt ca de fapt, calitatea sexului dă tonul unei relații.  Nu, NU cred în relațiile platonice decât în sens biunivoc. Amândoi au ..o problemă dacă unul dintre ei VREA să fie activ sexual. Pentru că sexualitatea nu este, nu trebuie să fie un bonus al relației, exclusiv pentru celălalt. Sexul ar trebui să fie un liant valoros al unei vieți sănătoase DE CUPLU. eu, în mod categoric, fac parte din categoria acelora care au sexul legat cu sinapse. Dacă creier nu e.. nici sex nu e. Nu, nu am putut niciodată să fac sex cu o proastă, oricat de ”bună” ar fi fost. Așa funcționez eu. În ideea mea despre un cuplu sănătos (între un el și o ea, să fie clar, nu mă intereseaza celelalte tipuri de relații), o preocupare majoră trebuie să fie satisfacția celuilalt. Și nu numai cea sexuală, asta e intrinsecă. În general, trebuie să ÎȚI PESE de ce simte celălalt. Și iată cum, în general comunicarea, sau mai degrabă calitatea ei, ajunge să ne influenteze grav, inclusiv viața sexuală :)  Să nu comunici ok cu partenerul tău înseamnă să nu dai suficeinte șanse relației. Nu cred în prosteală, adică nu cred că prefăcătoria iubirii îi poate ajuta pe unii prea mult timp. Iubești sau nu și asta se simte. Dacă celălalt te-a simțit că îl păcălești, restul e o perspectivă de asumare a rolului, pleci capul și mergi mai departe, sau te revolți. Eu unul, mă voi revolta întotdeauna, asta e! Mi s-a întâmplat să fiu dorit cu disperare și mi s-a întâmplat și să nu mi se dea nicio șansă, oricât aș fi dorit-o. Dar a venit un moment, când mi-am făcut propriul inventar și am început să mă întreb ; ce îi pot eu oferi, iubitei mele?

Și am luat lista cu ce mi-au spus rău despre mine, cele care au fost în viața mea.. și am început să încerc să corectez ceea ce nu mă face suficient de bun. Atât! Nu, nu pot fi mai frumos de-atât, fi-mea îmi spune că semăn cu Shreck și eu cred ca e draguță cu mine, nu pot fi atat de simpatic. Nu enunț aici ”atuurile” mele, că nu am ieșit la mezat, subliniez numai ce NU pot schimba. Cine a spus că omul nu se schimbă? Metehnele se uită, dacă ai un scop nobil.. Greșelile ți se iartă (sau nu) dacă ai suficientă răbdare. Frumusețea să o găseasca cine o caută. Urăsc falsitatea, știu, nu e prima oară când o spun, urăsc kitchul și îmbunătățirile fără rost. Nu, nu aș putea să fiu bucuros ca ating un sân de silicon, no offence! Nu, nu aș putea saruta buzele care sunt atât de la modă acum. Adică aș putea, dar asta nu mi-ar aduce nicio saisfacție. Iată că am ajuns la ce nu aș vrea, cum naiba?

Revenind la mine, da, am luat decizia să schimb multe lucruri la mine. Unele mi-au reușit din prima, la unele încă lucrez, dar simt că sunt pe calea cea bună. totul ține de motivație. Și.. daca până nu de mult, NU aveam motivație să fiu mai bun, eram un nenorocit. Pentru că nu îmi păsa pe cine și cât fac să sufere, atâta vreme cât îmi atingeam un scop. Ok, și acum? Penitența mea stă în deciziile pe care le-am luat. nu mai pot îndrepta trecutul, sub nicio formă, dar pot să mă uit în viitor la omul mai bun care vreau sa fiu.  Eu, singur, nu mai contez. Am descoperit că este sublim să te învelești cu ”eul” celuilalt. Practic, se formează un eu de cuplu, acumulat. Am descoperit cu uimire ca da, vârsta rămâne un banal număr și în mod special, atunci când îl cauți. Dar dacă îți vezi de obiectivele tale, nu ai această problemă. efortul pe care îl fac acum, este similar celui de la 20 de ani. Am redescoperit în mine aceeași dorință de a o face fericită, mai mult decât orice. Eu nu caut fericirea mea, ea vine buluc, cu fiecare clipă de fericire pe care o ofer iubitei mele. Mi se întoarce înzecit! E frumos. Știu, nu am decât 45 de ani. Așa, și? nu mai am aceeași ageră privire (dar pot fi la fel de rău) nu mai.. chiar ca la 20 de ani, dar mă descurc cum mă descurcam la 24 :)) deci, repet, vârsta e un număr și atât!.

lucrurile nu sunt așa simple totuși, pentru că eu mai cred că dincolo de partea frumoasă există la nivel de comunicare și mă refer mai mult la cea non verbală, ”semne” care îți spun ceva despre cel de lângă tine. Când formezi o relație cu cineva, după ce tocmai ai ieșit dintr-o alta, există niște riscuri, pe care trebuie să le diluezi. Pot fi.. obiceiuri, gesturi care să îl deranjeze pe celălalt, sau chiar oameni din trecut.
Eu cred că.. oamenii puternici sunt aceia care pot da reset trecutului. Una dintre cele mai lipsită de orice fel de spiritualitate abordare este cea a geloziei. Gelozia e pentru oamenii slabi. In sensul accepțiunii ei. Sa nu fii gelos, nu înseamnă că celălalt nu te poate răni. Oamenilor le place să flirteze, asta e clar. Și îi judecăm pe ceilalți prin primsa felului în care răspund la flirt. Exemplul cel mai clar de ticăloșie pe care mi-l asum este acela că mi-a placut ăntotdeauna să corup o femeie ”combinată” deja. Fie și măritată! Am avut întodeauna o dorință malefică de a manipula emoția (și de aceea mi-a placut la un moment dat pokerul) și acest lucru a fost cea mai largă plajă de experiment din viața mea. Am devenit expert (și am scris toate aceste experiențe în cartea pe care o voi publica în curând) în a vâna ”portițe” pe care o femeie le lasă atunci când e disponibilâ pentru un flirt. Poate nevinovat. Femeile fac asta din vanitate, știm cu toții asta. Bărbații o fac pentru că natura lor de vânători le-o cere. Ok, dar stai putin; vrei sa fuți tot ce prinzi în cale și mai vrei și să speri la fericire? eventual să mai ai și una acasă care te așteaptă? Nu, asta nu o au decât cei mai nefericiți dintre noi. Și spun nefericiți pentru că, pe termen lung, singurătatea, lipsa de afectivitate sunt accesorii obligatorii.

Am avut perioade în care să reușesc să mă culc în aceeași zi cu o femeie pe care am cunoscut-o (indiferent de statusul relației ei) era o performanță obligatorie. Îi spuneam orice, abslout orice ca să ajung acolo. Și de cele mai multe ori, reușeam! EI bine, în aceeași zi.. le și uitam. Aveam o listă! Bunul meu prieten încă îmi spune că.. în ziua în care se va deschide pământul, eu o voi lua repede, repede la vale. De-asta spuneam că nu mă ajută să îmi cer iertare aici. Aaa, am cunoscut și tipe ahtiate dupa sex, care de fapt mă vânaiu ele pe mine, nu invers. Cu unele, recunosc, m-am simtit prost. Probabil că în acest moment, mulți mă blamează că scriu atât de ”drept” unele lucruri, dar ăsta e adevarul, nu îmi este rușine. Am spus și repet: îmi asum ceea ce sunt. Ce parte din aceste experiențe eumerate mai sus credeți că mi-au marcat ..experiența? Femeile cărora le-am făcut avansuri și (mă scuzați) s-au pișat pe mine!!! Au fost femei pe care le-am iubit cu patimă tocmai pentru că le-am vazut în toată splendoarea lor!  Frumoase, devotate! Nu față de ele m-am simțit prost ci față de bărbații cu care erau. Pentru că ăsta era adevăratul semn al superiorității lor. Celelalte? mi-au spus fără echivoc faptul că trăiesc într-o minciună. Că stau lângă niște papagali, sau mai rău, că cei lângă care stau nu le ascultă, nu le înțeleg, pur și simplu nu le caută fericirea. M-am pus în papucii fiecaruia, luandu-mi lecțiile. Cea mai grea lecție este cum să NU FII pentru perechea ta. Păi.. acum, stau cu urechile căscate  să ”aud” ce îmi spune iubita mea.. Stau cu ochii deschiși să văd ce emite ”lebăda mea neagră”. Pentru că dacă știu că fac tot ce ține de mine să o fac fericită.. nu va mai avea niciun motiv să flirteze cu vreun X, indiferent cum arată sau ce încearcă să îi spună el. Aaa, dacă peste un timp, ea va dori să încerce altceva, nu o să îmi pot imputa eu foarte multe chestii, dar ce voiam să spun este că mai mult decât ce mi-am dorit să fiu, în mod clar NU mi-am dorit niciodată să fiu omul, a carui pereche a flirtat cu unul ca mine.

Bine, dar ce are asta de a face cu un cuplu? pai e simplu. Ideea mea despre ce este ok și ce nu, pleacă de la proverbul ”ce ție nu îți place, altuia nu îi face”. Presupunând că iubitei mele nu i-ar placea să știe că flirtez cu una care abia așteaptă să mă fută, am să îi dau de înteles acelei femei, indiferent cine și cum ar arăta ea că.. am o lebădă acasă și tot ceea ce am/sunt, este rezervat pentru ea. Mai mult, indiferent ce ar încerca, dacă îi spun că am o iubită și ea tot insistă, înseamnă că nu-mi respectă perechea și avem o problemă, terminăm orice fel de relație. În filozofia mea, cred ca fiecare om dintr-un cuplu poate avea orice relație de prietenie cu persoane de sex opus, atâta vreme cât NU există lucruri pe care le face cu X si nu le poate face și de mână cu el/ea (perechea). Da. știu, noi, mai ales bărbații, putem mima cu mare ușurință ”prietenia” cu o femeie, lăsând deschisă portița pentru ziua în care slăbiciunea ei o va aduce în punctul în care să o poți fute. Da, am făcut și asta!.. Mi s-a întâmplat și altceva. Să fiu într-un cuplu și întalndindu-ne cu un X.. ea să ia brusc mâna de pe mine. Vă imaginați că aceea a fost ultima clipă petrecută împreună. Nuu, nu te poți simți mai prost de atât. Mi s-a întâmplat și să fiu în pat cu iubita mea și ea să înceapă discuții cu ex-ul, pe teme.. nerezolvate, ca și cum eu nu eram acolo. Chiar dacă se straduia să mă calmeze, să stau liniștit, că de fapt îl ceartă :)) Pentru mine e totuna, ori e terminată relația, ori mai aveți ceva certuri. Nu, nu dau nicio asftel de șansă unui cuplu așa..

Eul despre care vorbeam, este un lucru atât de sensibil.. Nu îl poate proteja unul singur, e nevoie de doi. Frumusetea cuplului depinde de frumusețea celor care îl formează. Și nu mă refer la frumusețea fizică ci la cea spirituală (pentru că altfel eu nu aș mai putea să fac un cuplu decat cu Fiona :))

Astfel, eu sunt convins până în măduva oaselor, că cea mai mare provocare a zilelor noastre în formarea unui cuplu este .. să găsești omul potrivit. Să îl vezi fără machiaj și să îi cauți simplitatea! Și dacă simplitatea lui îți place.. mergi mai departe și oferă-i toate visele tale! Pune în tonuri de gri experiența ta și nu-i oferi celuilalt decât ceea ce ti-ar placea să primești, sau și mai mult. Dar nu îi da ceea ce ție nu ti-ar placea să ai.. Ascultă-l pe cel de lângă tine! Vezi-l pe cel de lângă tine, dacă vrei să vezi cum arată fericirea.

Nu, nu sunt sfaturi! Sunt.. argumentele unui ticălos profesionist” care acum și-a propus să facă tot ce îi stă în putință pentru a-și face lebăda fericită, sau.. să moară (în sens figurat) încercând asta! Bine, este posbil să nu îmi iasă acest lucru (fericirea ei). dar știu că adormirea spiritului nu e o cale. Trebuie să lupți. să te accepti, să știi ce vrei. Să îți trăiești viața în sens nobil, nu să te trăiască viața pe tine. Abia apoi poți da vina pe destin!

Și dacă poți să simți că ”eu” înseamnă de fapt ”noi”, discută cu el/ea și spune-i asta. Fii sigur că sunteți pe calea cea bună și apoi, îmbată-te cu fericirea pe care ți-o dă sentimentul că dacă universul e infinit, atunci ”noi” este centrul și de la voi, pleacă restul!

Extras din ”Manualul ticălosului profesionist”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu