marți, 28 octombrie 2014

Povesti ...cu iz de manele

I-am citit fiicei mele o poveste. Pe la jumatatea acesteia, am realizat ca sunt intr-o "poveste" din care nu as vrea sa mai fac parte.
" Si atunci fetele imparatului se incaltara cu condurii de aur si au pornit a dantzui..".."iar seara s-au intors spre palat, trecand mai intai prin padurea cu copaci de diamant, si apoi prin cea de aur si la urma prin cea de argint". Ma uitam cu un ochi la fiica-mea si ma intrebam, oare ce gandeste? de ce trebuie.. sau mai bine zis, cu ce ar ajuta-o o asemenea perspectiva de viata? aur, argint, diamante.. o idee despre "lux" care nu mai are treaba cu realitatea. In virtutea dorintei de a face lucrurile "clasic', sa ii citesti copilului o poveste, la culcare, este un obicei frumos. Dar sa-i citesti asa ceva.. pe urma, nu m-ar mira daca auzind o manea, copilului meu sa i se para ca asta e muzica. ei nu au reperele noastre, de ce sa cream aceste repere de false valori? aur, diamant, argint? WTF?..

Cred cu tarie ca ar trebui sa ne indreptam copiii spre o zona "folclorica" aleasa cu grija. fi-mea are carti de povesti cu coperti aurite si pagini de carton (o carte are fo .. 750 g) pline de povesti pe care le socotesc de-a dreptul tampite, raporat la nivelul inteligentei acumulate, a copiilor din ziua de azi. Vrajeala cu fat frumos, cu Mos Craciun, nu mai tine, decat ca fir epic.(Noi ne facem ca asa e, ei se fac ca ne cred, pentru ca sunt niste mici profitori) dar nici macar treaba cu barza nu mai tine, cam de pe la fo 5 ani jumate. Copilul iesie din burtica mamei, punct! cum si in ce fel? asta e alta "poveste'. Asadar, mi-am propus sa o conving pe fi-mea sa scape de cartile de povesti cu "fir aurit" si sa gasesc ceva mai aproape de zilele noastre. Imi amintesc ca eu am citit in copilaria mea toata colectia "povesti nemuritoare" si tot ce a scris "Jules Verne', dar erau alte vremuri. Nu ma mai mir ca fi-mea e inebunita dupa pantofi cu sclipici si lucruri aurii, stralucitoare. Dar nu e ok. As fi fost tentat sa cred ca numai tableta si pc-ul sunt periculoase, dar nu e asa. Adevarul e undeva la mijloc. inainte de orice restrictie, trebuie sa existe un control si un echilibru. De exemplu, m-am jucat cu ea pe calculator, jocuri foarte educative (de exemplu pe kizi.com) care se joaca in 2 si care chiar solicita inteligenta, imaginatia.. (ca sa urci ursuletul, tre' sa muti cubul, care cade peste tija pe care se urca cimpanezul..) si asa mai departe. Da, clar, sunt si jocuri periculoase, chiar stupide. de exemplu, "pooh", in care hranesti un cacatzel, care creste si face tot felul de chestii. din nou, WTF?.. norocul meu e ca fi-mea c rede ca e "pietricica' si probabil, multi alti copii, cred acelasi lucru. Vreti ceva si mai tare? am gasit povestea "Capra cu 6 iezi". care e acelasi lucru cu "Capra cu 3 iezi", asa cum o stiam noi, numai ca limbajul e mai fad, chipurile modernist si care e de fapt, e acelasi lucru; o capra, niste iezi, un lup.. Periculos! un kich hidos si o idee tampita.
Concluzia este ca pericolele "culturale" se gasesc la tot pasul. Dublate de o incompetenta imbecila a cadrelor didactice.. (apropos, i se pare cuiva normal sa ne pregatim de Hallowen? pt ca asa e programul scolii? mie nu, dar pot sa-i spun copilului ca nu au de ce sa cheltuiasca parintii cateva sute de ron pe dovleci, palarii cu vrajitoare, pelerine si alte stupizenii?) asta va fi folclorul nostru. Peste 30 de ani, fiica-mea o va invata pe fi-sa ca tre sa se pregateasca de Halloween. Si nu sunt impotriva modernismului, numai ca din nou, incepe sa se lege tot mai clar ideea ca, daca vrei sa distrugi un popor, distruge-i educatia si sistemul sanitar. Se pare ca au reusit..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu