duminică, 18 decembrie 2011

Suntem creștini de Crăciun și de Paște

Știu, iar am să-mi pun ”lumea” în cap, dar ăsta sunt eu, nu mă pot abține! Mai ales când văd atâta ipocrizie în jurul meu. Facebook plin de invitații pentru participarea la campanii de ajutorare, de parcă (așa cum bine zicea un prieten de-al meu) în restul anului cei care au nevoie de ajutor nu există. Cine suntem? și mai ales DE CE suntem așa? Încă am o mare dilemă legată de nația noastră; așa ne-am născut noi imbecili? sau e rolul lui ceaușescu?

De cîte ori văd la tv vreo.. îmbulzeală maximă, mă gândesc cu groază că cei care umplu bisericile (chipurile întru credință) sunt aceiași cu cei care se calcă în picioare la orice promoție televizată a vreunui supermarket care dă pungi moka. Și atunci mă întreb; suntem oare un popor creștin cu adevarat? Până la urmă, nimeni nu contestă faptul ca unii chiar sunt și gândesc creștinește, însă, dacă eticheta este dată de către marea masă, atunci occidentalii au dreptate să ne numească țiganii Europei, pentru că asta suntem. Ne comportăm ca atare și atunci stau și mă întreb dacă aceștia chiar ne fac de râs prin Europa sau doar ne reprezintă? Cu ce ne diferențiem?

Ne călcăm în picioare (chipurile să ne mântuim). Suntem ”generoși” de Crăciun și de Paște, ne călcăm în picioare să ”fim primii” la orice (pe restul poate să-i ia dracu) și mi-e foarte teamă că la primul eveniment tragic (vreun cutremur) ne vom omorî unii pe alții pe sistemul ”măcar eu să scap”. Și nu mai știu dacă pot să mă numesc creștin pentru că nu știu dacă mă pot lăsa călcat în picioare, sau m- voi apăra pe mine și familia mea, nu simt că mă mai pot bucura de nicio sărbătoare și urăsc pur și simplu tot ce înseamnă aglomerare umană. Nu mă duc pe stadioane ( în Romania), nu mă duc la biserică sa mă calc în picioare cu ”creștinii” pentru mântuire și atunci.. dacă eticheta e dată de ”ceilalți” iar eu nu vreau s-o port, sunt mai puțin creștin? Ce păcat, dar ăsta e adevărul! Mă simt anomic și sufăr de singurătate în comunitatea pe care Dumnezeu a ales-o pentru mine! Ceea ce simt este că nu pot fi așa cum cere biblia.. Nu pot să-mi văd de credința mea într-o comunitate  în care însăși biserica îndeamnă la întrecere în a te călca în picioare (Dumnezeu îi vede pe cei sârguincioși și lor li se va arăta..), de parcă Dumnezeu nu m-ar vedea și în afara mulțimii dacă aș fi sârguincios cu adevărat? :) Dar nu este așa! Eu nu sunt..sârguincios! Mi-e silă pur și simplu de ipocrizia oamenilor de Crăciun și de Paște, mi-e silă de mesajele primite cu ”fie ca sfintele sărbători să vă...dreagă”, mi-e pur și simplu lehamite. Sunt dezgustat și mi-e frică de ce va trebui s-o învăț pe fiică-mea despre Creștinism. pentru că nu va semăna deloc cu ce va vedea în jurul ei când va ieși pe stradă.

Dar haideți să fim buni și creștinește să ne gândim dacă chiar avem nevoie de o zi de Paște sau.. de Crăciun ca să ne bucurăm că suntem împreună cu familia sau cu cei dragi? Chiar avem nevoie de o zi din calendar ca să ne dăm seama că nu mergem pe poteca cea bună?

Mi-e foarte teamă că..dacă Dumnezeu i-ar porunci lui Noe să mai facă o arcă, (dar.internațională), noi românii fie am avea loc doar lângă necuvântătoarele râmătoare fie am fi doar cei care trag la galere. Dar nici nu cred că merităm altceva. De ce? pentru că doar ”creștinește” stabilim că drumul nostru corect e cel dat de către ”mulțime”. Dar paradoxal, continuând așa..ajung la concluzia că sfârșitul lumii a fost nimic altceva decât un calcul matematic foarte exact al momentului până la care omenirea va da pe-afară ucisă de propriile ei reguli!

Doamne ajută-ne!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu