miercuri, 21 decembrie 2011

serbarile de la gradinitia-preambulul sedintelor de la companiile de stat

Anul trecut, fi-mea a fost la gradinitia particulara. Serbarea de craciun! adunare, cantecele , plictiseala mare. Am remarcat inca de atunci tendinta obsesiva a educatoarelor (toate fara exceptie) de a sta cu ochii pe lista cu oridnea de prezentare a copiilor, mai precis programul serbariii.A durat mult! A fost plictisitor (pentru copii)! M-am intrebat atunci ~ de ce?~  care este rostul serbarii? Si am ajuns la concluzia ca exista trei motive importante:
Primul,- platforma educativa si evaluarile educatoarelor din punct de vedere al "activitatilor: desfasurate. Cred ca (nu sunt foarte sigur..) acestea sunt evaluate dupa aceste activitati (cantitativ-realizarea lor). Si atunci, nu mai conteaa decat "sa iasa frumos". Bine, bine, dar ce inseamna sa iasa frumos? Pai.. sa aplaude toata lumea. Evident ca aplauda toata llumea, pentru ca micuztii sunt geniali cu totul, asa timizi, impleticiti, absenti, etc.. Dar la serbare.. am avut acutul sentiment ca pe nimeni (absolut pe nimeni) nu intereseaza de copii.  Toata lumea era concentrata pe urmarirea stricta a programului (educatoarele) si pe scoaterea in evidenta a propiului "pui" (parintii, pe sistemul -"sa nu ne facem de ras tocmai noi")..
Al doilea motiv ar fi ca.. (poate) undeva, intr-un sistem educativ pe care eu nu-l inteleg, exista vreo prevedere care spune ca acestia (copiii) trebuie chinuiti inca de mici, ca sa se obisnuiasca cu sedintele pentru cand vor fi corportatisti, sau chiar directori prin vreo institutie a statului.
Ar mai fi un motiv, cel pe care il urasc cel mai tare- obsesia parintilor de a face din copiii lor, propriul totem. Si atunci, nu mai conteaza unde, nu mai conteaza urmarile, totul este sa aratam "publicului" cat de frumos, inteligent, genial, bine imbracat, este copilul nostru. Urasc acest motiv pentru ca il vad zilnic peste tot, la locul de joaca, la gradinita, efectiv peste tot unde intalnesc parinti si copii. Declaram ca ne iubim copii, dar de cele mai multe ori ne manifestam ca si cum am iubi imaginea pe care o proiecteaza acestia asupra celorlalti, reprezentandu-ne. Asta e o poveste lunga si pentru cei interesati recomand lectura Stephen Covey - "The 7 habbits of the highly effectiv people" si Markus Buckingam (youtube).

In fine, ieri a fost serbarea la gradinita de stat.. extrem de lunga si de plictisitoare pentru copii. Atentie, nu am luat nicio secunda in calcul parintii.Poezii prost alese, cantecele mult prea lungi, dasnuri pe Sofia Vicoveanca, muult prea mult.. Practic, dupa doua ore de serbare intr-un spatiu stramt si incins la maxim de prezenta celor aproape 100 de persoane prezente, copii au capitulat..

.. Fiica-mea nici nu a mai vrut sa stea pana la sfarsitul serbarii, i-a spus pa mosului si m-a implorat sa o iau acasa..Desi stia ca urmeaza sa primeasca un cadou..

Am fost trist, pentru ca am inteles legatura dintre tampenie, comunism si drumul lung pe care l-am mai avea de parcurs ca sa fim normali. Dar macar am luat decizia ca in afara situatie in care copilul insista el insusi sa participe la serbare, nu am s-o mai aduc pe fiica mea la asemenea masnifestari enervante. ii voi face eu propria ei serbare. dar o serbare in care EA va fi elementul principal. Sa simta asta. nu sa fie un actor plictisit spre satisfactia adultilor. Eu imi iubesc copilul, si daca acest lucru este adevarat, atunci, nicio activitate din lume nu trebuie incurajata daca aceasta, nu este in directa legatura cu zambetul ei..


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu