joi, 14 aprilie 2011

Artele martiale si gresita educatie a copiilor

De multa vreme tot aman sa scriu acest articol, insa acum.. daca si la gradinita fiica-mii se face karate.. cred ca trebuie sa spun ce am de spus.

Sunt total IMPOTRIVA predarii artelor martiale combative, copiilor. ce inseamna asta? inseamna ca sunt impotriva predarii oricarei tehnici de atac. Eu am practicat multi ani arte martiale. De pe la 9 ani. La 24 de ani cand aveam deja ani buni de kick boxing, karate, judo.. aveam urmatoarea problema; dac intr-un conflict..ajung fata in fata cu unul MAI PREGATIT decat mine, sunt pregatit sa mi-o fur? si dupa aceea? cum am sa ma mai uit in oglinda?

Aici e buba; artele martiale ,in general, (dar exista si un caz particular despre care vreau sa vorbesc) te invata tehnici, atitudine si stil in a te apara. sau in a ataca pentru a "iesi invingator". ce inseamna a iesi invingator intr-o lupta in care tu esti cel mai bun? sa-l bati pe cel din fata ta, sau sa fugi mai tare ca el evitand lupta?  Asta e Zen!

Ei bine, in toate artele martiale (si in general karate-ul) exista tehnici prin care lovesti un posibil adversar si de aici incolo, incepe discutia care ma irita:

1. nu sunt de acord ca un copil sa creasca..(copilul meu) cu potentialul conflict interior "ce fac daca nu voi fi suficient de pregatit cand va sosi clipa luptei"?. pentru ca oamenii nu sunt toti la fel. Unii nu sunt asa razboinici, chiar daca au aptitudini sportive. Spiritul de lupta este una, si nu are nicio legatura cu forma fizica, cu pregatirea, ci fix cu starea ta interioara, determinarea si evident KI-ul tau. Am intalnit oameni care pozau in foarte puternici dar aveau un KI plecat undeva in spatele lor la 2 metri..si oameni care nu spuneau nimic, dar care emanau KI prin toti porii. KI-ul a fost elementul determinant in decizia mea de a renunta definitiv la kick boxing si la forme de contact in general.Am simtit forta KI-ului. Am inteles ca eram pe o cale gresita. De ce? pentru ca oricat de pregatit as fi, la un moment dat este posibil sa intalnesc unul mai pregatit decat mine. Atunci cand doua forte contrare se intalnesc, una invinge. Asadar, nu cred ca predarea KARATE-ului in scoli si gradinite este un lucru benefic pentru copii. Mai bine invata dansuri, sau.. teatru. Apoi la punctul urmator:

2. Eu nu cunosc niciun stil, niciun sensei care sa-mi explice de ce ii invata pe copii ce sa faca atunci cand cineva ii prinde de mana. In toate demonstratiile, inclusiv in cele televizate, cineva explica ce face atunci cand un agresor il prinde de mana, de par, sau cand il ataca din fata? este absurd! Nimeni nu te prinde de mana. daca cei care predau KARATE in Romania ar fi cu adevarat practicanti si nu niste farsori/dansatori, ar sti ca niciun agresor nu te prinde de mana daca vrea sa-ti faca rau, ci te loveste  direct.  La fel si cu tehnicile executate din fata, liniar. Spre exemplificare, am sa va spun ca de aceea, luptele de K1, unde participa niste..pseudo-sportivi, niste batausi in fapt, dar care probabil au trecut prin sali de arte martiale si au invatat ce inseamna un low kick sau o directa, nu au nimic din disciplina artelor martiale predate in scolile romanesti de karate. Pentru ca poti sa practici karate ca si gimnastica, sau sa faci kumite cu unul la fel ca tine (ca sa vedeti care e mai bun) dar.. asta nu te va pregati pentru viata. Eu nu am vazut un Ura Mawashi in nicio competitie de K1. Dar Doamne, ce mai Tobi Ura Mawashi faceam pe la 24 de ani. Si ma si cronometram. Si faceam si sfoara, din saritura.. Asa si?.. (n.r. Ura Mawashi- lovitura circulara executat prin pivotarea pe un picior si lovitura cu celalalt - chestie pe care Van Damme o facea frumos..)

la un moment dat..am citit cartea KI-ului si l-am descoperit pe Morihei Ueshiba. Mi-a fost greu sa inteleg ce vrea acel omulte sa spuna prin "dansul" lui (AIKIDO), dar am avut un sensei (sa ii dea Dumnezeu sanatate), care  m-a facut sa simt KI-ul pentru intaia oara. Acel om este Sensei Adrian Vasilache (6 Dan Aikido). Odata ce ai simtit manifestarea Ki-ului, nu o mai poti uita. Il simti si il folosesti la inceput distrandu-te atunci cand cineva inceraca sa te impinga si nu intelege de ce nu te poate clinti, si mai apoi cand trebuie sa spargi o usa, si asa mai departe. Cand ai simtit KI-ul nu mai ai nevoie sa stii cine e mai bun. Nu mai ai nevoie de competitie.. Totul tine de disciplina si practica.
In ceea ce ii priveste insa pe copii, da, as prdea AIKIDO peste tot. Pnetru ca este recunoscuta ca cea mai nobila dintre artele martiale. Nu exista competitie in Aikido! Singura competitie este cu tine insuti!.

Karate-ul nu0i face mai buni pe copii, dar ii poate face mai agresivi. Karate-ul poate fi o forma de gimnastica acceptabila (dezvolta taria corpului prin antrenament) dar psihologic le induce copiilor ideea ca "ii pot bate pe altii". Pentru asta se antreneaza de fapt, sa fie mai buni, sa nu si-o fure. Cine stabileste limita de la care un adolescent, care a facut arte martiale din copilarie, hotaraste ca la un moment dat ataca pentru a se apara? Este ca si cum am presupune prin absurd ca liberul arbitru al fiecaruia este acelasi. Nu! gresit! Diferenta dintre KARATE si AIKIDO este ca in AIKIDO NU EXISTA ATAC!. te invata ca oricine rupe forta echilibrului si dezvolta un atac, este cel care pierde. Diferenta mare de filosofie, nu-i asa? Nu va lasati copiii la Karate!

Un comentariu:

  1. Cam indarjit, Maestre :)Tehnica se executa mai bine din pozitia relaxat.
    Toate sporturile sunt mai mult decat utile, in scoli, chiar si karate-ul; cum spunea Maestrul Oyama: "e o chestiune de sansa sa-ti gasesti stilul care ti se potriveste"

    RăspundețiȘtergere