sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Lumea, privita "stramb"

..sau fobia de prostie, cum spunea Paler, scarbit intrucatva de lumea in care traim si pe care, zi de zi, cu "mana" noastra, ne-o facem din ce in ce mai grea..

Am vrut sa schimb un pic ochelarii cu care vad eu lumea.. incercand sa uit pentru o clipa rolul meu social, rolul meu de tata, rolul meu de membru al comunitatii si m-am intrebat ce vad strainii care vin pentru prima oara la noi in tara? Am obosit sa mai scriu despre nesimtirea care ne incatuseaza, am obosit sa mai scriu si sa mai vorbesc despre nesiguranta lumii in care traim.. Am obosit, pur si simplu, sa mai cred ca ceea ce vad eu si ma deprima, ii deprima in egala masura si pe "ceilalti", gandindu-ma ca imparteala intre "ai lor" si "ai nostri" este una pur statistica si ca pana la urma tot ceea ce conteaza in prezentul actual (este o figura de stil..nu va grabiti sa ma judecati!) este ca acest prezent sa ne prinda cu stomacul plin si sa ne prinda cumva..pe "primul loc". Nu conteaza la ce, dar sa fim pe primul loc. Am incercat sa-mi imaginez cum era prezentul ..trecut al lui Paler, atunci cand a scris "viata pe un peron"..si-mi este foarte greu. La fel de greu pe cat imi este sa-mi imaginez prezentul de maine, prezentul meu, sau viitorul meu prezent.

Imi dau seama cat de dependent am devenit in a-i cauta si a-i gasi pe "ai nostri", ca sa ne adunam intr-o casta si sa dezbatem. poate asa am afla daca 'noi" suntem mai multi decat "ei" si daca adunandu-ne noi toti ai nostri, am putea sa facem ceva sa-i influentam pe "ei'.. Statistica spune ca nu, nu suntem mai multi..din pacate. Si atunci? va trebui sa recurgem la calea naturala descrisa de Covey, si anume sa crestem incet, incet cercul infuelntei noastre, corupandu-i treptat pe cei dintre "ai lor" care ar putea sa devina ai nostri..

Nu, nu-mi este teama ca vreunul dintre "ai lor" ar putea sa-mi citeasca blogul.. pentru ca n-ar sti sa-l citeasca, n-ar intelege.. cei care citesc si inteleg sunt doar cei "ai nostri'

Revenind la lumea privita sramb nu-mi dau seama si am o dilema mare, daca .. eu sunt stramb in privirea mea, sau eu sunt drept si lumea este stramba? Si acum parca ii si aud pe "judecatorii"mei apostrofandu-ma pentru filosofia mea, insa, putin imi pasa! eu am dilema mea si in functie de raspunsul pe care eu il voi gasi, voi sti cum sa merg mai departe. Tot potentialul meu creator (sau distructiv), poate depinde de raspunsul la aceasta dilema. Daca as fi convins ca ..eu sunt drept si lumea este stramba (mult prea stramba..) as putea incepe s-o schimb, in felul meu.. Poate as deveni un criminal in serie, sau poate as deveni dictator, sau poate ..cine stie, as renunta si m-as sinucide, deprimat fiind ca nu pot schimba nimic. Sau poate as deveni un justitiar si as incepe sa kilaresc ciori ca acelea care l-au ucis pe Marian Cozma, sau ca alea care se pripasesc pe la noi pe meleaguri, nestingherite facandu-si meandrele intr-o societate corupta si desfiintata ca si consens.. Poate as deveni calugar si as lua-o pe pustii.. Iata ce directii diferite pornite de la o singura dilema. Nu, nu vreau sa-i inteleg pe criminali, insa probabil ca psihiatrii stiu, criminalii pleaca in deciziile lor de a ucide de la o astfel de premiza, poate fi raspunsul la propria lor dilema, dupa cum probabil calugarii, gasesc in singuratate calea prin care ei aleg sa se exprime fata de aceasta posibila dilema..Si atunci? daca suntem atat de diferiti in rapsunurile pe care le putem gasi problemelor noastre, cum naiba sa existe consens? Imi dau seama ca un anume consens social, daca nu este declansat de o revolutie (in adevaratul sens al cuvantului) nu poate exista ca atare decat in chestii realmente evidente si tragice. Da, de cele mai multe ori tragice (din pacate) si de putine ori fericite.. Cand spun "consens" ma refer la intreaga suma de trairi si emotii pe care cineva le pune la bataie in cosul colectiv al emotiilor si al trairilor, adica "da, il dam jos pe dictator", sau "da, plangem de emotie ca s-a intamplat nu stiu ce..". Este vorba despre consensul pre-actiune si consensul post-actiune. In cazul revolutiilor, consensul pre-actiune este devastator, pentru ca sub anonimat, tindem sa dam tot ce ce-i mai rau din noi. Consensul post-actiune, este acela al emotiilor..cum au fost cele generate de tragica disparitie a lui Marian Cozma, in care oameni din toate colturile tarii, din afara acesteia, au plans si au aprins lumanari impresionati de tragica moarte. M-am intrebat intotdeauna (asta este alta dilema..) de ce numai dupa ce moare un om suntem in stare sa-i aratam atata iubire?.. Nu stiu daca ma intelege cineva.. DE CE NUMAI DUPA CE UN OM MOARE, II ARATAM AFECTIUNEA NOASTRA COLECTIVA? Si nu ma refer la membri familiei, care poate au ocazia zi de zi sa-i spuna cuiva drag cat de mult il iubesc, ci la noi "ceilalti'. de ce trebuie sa moara un mare actor pentru ca presedintele tarii sa-i inmaneze o mare distinctie?

Dumnezeu ne-a dat tot ce ne trebuie pentru a iubi! de ce nu suntem in stare s-o facem? Vorbeam mai sus depsre un anumit consesn..colectiv. De ce elvetienii il pot avea si noi nu? Auzeam de curand la radio ca elvetienii vor deschide piata muncii pentru romani si bulgari, si in mintea mea s-a nascut imediat gandul ca..ii vor cotropi tiganii, ai nostri si ai bulgarilor. Dupa care mi-am adus aminte ce tara e Elvetia. Si am curaj sa fac un pariu pentru cine se incumeta; tiganii nu vor reusi sa faca in Elvetia ce au facut in Germania, Spania, Franta, Italia, pentru ca in Elvetia, exista consens social.. Asta nu inseamna ca nu au diferende politice. Dar in Elvetia este altceva. Este o tara care poate fi luata drept model pentru noi. In Elvetia este ridicata la nivel de cult filozofia "celuilalt". Whatever ai vrea tu sa faci, trebuie sa faci in asa fel incat sa-mi placa si mie, sau macar, sa nu ma deranjeze. In Elvetia nu am auzit prin parcuri manele (cum auzi pe la noi in jurul balciurilor tolerate (care dau atata spaga..) de catre Primarii. As vrea si eu sa ma duc in Romania la un hotel unde daca vreau sa ma odihnesc, manelistii de alaturi sa nu-mi tulbure odihna pentru ca ei au venit sa se distreze..As vrea sa ma duc si eu la cota 1400 si sa-mi parchez masina civilizat si sa pot iesi civilizat.. Stiu, stiu, autoritatile sunt de vina, nu avem infrastructura, bla, bla.. Nu! Noi suntem autoritatile!Noi am putea sa FACEM. noi am putea sa AVEM, daca ar exista consens colectiv. Cineva spunea intr-o emisiune ca nu e bine sa ne denigram tara. dar eu nu denigrez tara, tara mi-o iubesc, eu deplang manelistii care o ocupa, deplang tiganismele si prostul gust, indiferenta si prostia, egoismul absurd, indolenta, nesimtirea, necumpatarea, si multe, mult prea multe lucruri negative ale societatii care ocupa aceasta minunata tara..

Sunt un roman in Romania mea. Si am o dilema; cum dracu e bine? Eu sunt stramb sau lumea pe care o vad e stramba? Si atunci.. elvetienii cum sunt?..

Mda.. daca as fi criminal (dar nu sunt ..cred..) as lua un instrument si as incepe sa "kilaresc".. daca as fi un ascet..m-as duce in pustii (dar nu sunt), daca as fi un justitiar.. ( da nu sunt inca..) cine stie ce as mai face.. Si repet; nu ca incerc sa-i inteleg pe toti ceilalti, dar m-am pus in cativa papuci care mi-au fost mai la indemana.. Deocamdata, ma intorc la papucii mei. Eu sunt Marian Paraschiv si nu am nicio dilema! Societatea este stramba, noi suntem strambi! Da, incusiv eu, as fi ipocrit.. As vrea sa fiu macar eu drept, dar nu prea am gasit calea. Sau poate o folosesc deja si nu-mi dau seama. dar exista doua categorii de oameni; "ai lor" si "ai nostri'.. Si poate ca largind cercul influentei, incet ,incet am putea ajunge sa-i 'cucerim'..

Concluzie:
Intr-o soicietate atat de lipsita de consens, este atat de usor sa cazi prada demonilor intrinsesci ai propriilor slabiciuni. Este atat de usor sa decizi ca.. e mai bine sa te apuci de droguri, sa te apuci de furat, etc, etc.. Intr-o societate in care omul care o compune nu mai stie de frica, nu poti genera ca si comunitate lucruri pozitive. Nu vreau sa fie privit ca un nonsens ceea ce spun. Adica 'frica' nu este in opozitie cu consesnul pozitiv. In general oamenii stiu de 'frica" si abia apoi apare consesnul pozitiv. Si daca exista cineva care vrea sa ma contrazica, sa-mi arate o tara unde nu exista legi. Sa-mi spuna atunci de ce exista notiunea de "LEGIS". Eu cred ca legile exista pentru ca altfel oamenii ar scoate tot ceea ce este mai rau din ei (deci nu ceea ce este mai bun..). Intro tara cu legi K-lumea (Elvetia), oamenii au gasit un consens social..traiesc linistiti! Poate nu toti sunt fericiti, dar se restrange incredibil cercul acelora care avand dilema mea, exclud mult mai repede optiunile negative din calcul si poate aleg mai greu sa se faca criminali, sa se apuce de droguri sau...mai stiu eu ce.

Intr-o tara in care masina, mobilul si teresa la care-ti etalezi fundul sunt elemente de valoare sociala este mult mai usor sa iei decizia de a sari peste banda continua, de a te "baga in fata", de a te durea in cur de vecinii de la hotel (scuze pentru cuvantul "hotel"), pentru ca nu exista teama, nu exista frica, nu exista "lege". Si nu ma refer la textele din monitorul oficial, ci la notiune in sine. Lege! Adica ce ai voie sa faci, ce nu ai voie sa faci (consens) pentru ca SOCIETATEA in care te afli a hotarat ca asa este cel mai bine pentru ea.

Eu am facut o predictie, de fapt am facut mai multe, celelalte deja s-au adeeverit!.. nu cu mult timp in urma spuneam ca vor veni zile in care oamenii se vor ucide la semafor, pentru incidente din trafic.. Am gresit! vin vremuri in care ne vom ucide la semafor pentru mult mai putin!

Avem o societate de kkt, cu politicieni second hand si chiar daca am mai spus-o, regret ca nu mai avem in politica un om precum Catarama. Eu l-am vazut in actiune! Si ca sa va dau un alt exemplu, poate veti intelege de ce spun asta.. Mi s-a reprosat ca-l pup in cur! Nu, nu este asta! pur si simplu m-a impresionat!..

In 1996 cand a devenit Presedintele Comisiei Economice din Senat si si-a luat postul in primire, eram seful garzilor sale de corp.. Am ajuns la Senat si am cunoscut-o pe secretarea comisiei respective. o femeie trecuta de 45, FSN-ista convinsa, anti liberala. Ca dealtfel toti ceilalti functionari pe linie. La inceput, nu ne baga in seama, pe noi, cei ai lui Catarama..Pana cand...intr-o zi, catarama a facut prima sedinta la care a convocat tot personalul din subordine si pe toti membri comisiei economice si le-a spus: " Nu ma intereseaza din ce partid faceti parte, nu ma intereseaza ce partid aveti in minte si in suflet, aici vom dezbate intotdeauna strict problemele economice ale tari.."

Apoi, a venit prima zi in care cataram trebuia sa-si ia salariul de senator. As dori sa-i provoc pe cei anti-catarama la o incercare! cati bani a incasat catarama ca si senator, incluzand cu totul salariul sau (indemnizatia) devconturi de transport, etc..). Nu va bateti capul, raspunsul este (0) (zero adica..). da, catarama nu a incasat niciodata salariul sau vreun leu de la stat. ba mai mult, nu a avut niciodata SPP-ist (pentru ca ne avea pe noi, evident):)).

In prima saptamana de activitate in comisia economica, Catarama si-a utilat comisia cu toata logistica necesara. Computere noi, faxuri, copiatoare, birotica, papetarie..

Aceeasi secretara doua luni mai tarziu, citez:

"Doamne, nu am cunoscut in viata mea un om mai carismatic si mai corect! Catarama este un om exceptional..!"

Am dat acest exemplu ca sa intelegeti de unde imi aleg modelele si pentru ce anume.

Traim intr-o lume sramba si nu stim sa ne alegem liderii! traim intr-o lume stramba si procedam total gresit; ne exprimam dragostea atunci cand este prea tarziu, toleram prea usor ceea ce nu ar trebui tolerat si ..suntem total pe dos! Si asta v-o spune un om optimist! Si daca e sa credeti ca este foarte grav ce s-a intamplat la Brasov cu casa de schimb valutar, la Cluj cu banca, stati sa vedeti ce-o sa urmeze..

Am scris pentru "ai nostri" si sper ca "ai lor"sa se teama intr-un final, ca poate.. nu am devenit justitiar..inca

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu