joi, 27 ianuarie 2011

break up; so what?

Eu cred ca chiar au plecat departe vremurile legaturilor indestructibile intre oameni de sexe diferite. Am ajuns la virsta la care incep sa inteleg ca ..intr-un fel, calitatea deciziei de a te lipi de un om "for a life time" este direct proportionala cu nivelul de maturitate al celor doua persoane. Suna logic, insa am descoperit si ca.. maturitate are diferite praguri. Fiica-mea imi spune "tati, sunt mare, pot sa ma urc singura pe scaun", si asta imi spune ca procesul ei de maturizare este in crestere, fara a putea spune prin asta ca este deja matura. la fel si la noi, cei mai in virsta; nivelul de maturitate pe care il ai la 24 de ani, la 30 de ani, la 40 si la 50 nu este "the ultimate", pentru ca odata cu virsta atingi un nou nivel, pana cand.. ireversibil, incepi sa te intorci spre virsta copilariei (cei mai fericiti dintre noi..). dar nu poti stii cu precizie cand ai atins pragul maxim de maturitate, adica acel moment cand logica ta produce cele mai bune rezultate, cand deciziile tale sunt cele mai bune dpv calitativ, si asa mai departe. Cat de matur sa fii sa intelegi ca la 24 de ani nu e ok sa spui "sunt suficeint de matur"? :) Cat de matur sa fii ca la 33 de ani sa recunosti ca.. nu esti suficient de matur, mai ales cand viata iti zbarnaie prin vene si asculti "feel" a lui Robbie Williams.

Si atunci? ce-ti poti reprosa cu adevarat cand.. dupa o decizie de a te "lipi" de cineva, trece un timp si descoperi ca.. pana la urma, aveti viziuni diferite, va doriti lucruri diferite, aveti implicit notiuni diferite despre cresterea copilului? Iti poti reprosa multe, dar eu nu pot sa-mi reprosez ca "n-am vazut ca vom ajunge aici". mai ales ca iubirea, nu are nicio legatura cu asta.

Astazi, vremurile sau schimbat. Oamenii sunt "altfel". Mult mai egocentrici, mult mai orientati spre "imediat". Totul este superfluu si din ce in ce "subtire". Nu prea se mai fac lucruri "for a life time". Nu se mai fac masini, case,  care sa dureze o viata. Am inceput, incet, incet sa luam in calcul schimbarile vremii. Vorbeam nu de mult despre "rezilienta". Da, cred in acest concept al puterii manifeste. In cazul de fata, sa te incapatanezi sa ramai intr-o relatie care nu poate produce decat "vanatai" nu inseamna sa fi rezilient, ci idiot. Pentru ca dispare cu totul armonia. Si la nivelul de i-maturitate la care sunt acum, accept faptul ca e mai bine (va fi mai bine tuturor...) sa punem punct. Spuneam demult unui prieten (cu usurinta) ca ..avand un copil, ii va fi mai bine copilului daca ei in loc sa se certe permanent, aleg sa se desparta; copilul va intelege. Sau mai bine zis, va simti tensiunea dintre ei in cazul in care vor alege sa ramana impreuna. Nu stiam daca a fost un sfat potrivit, pentru ca eu nu aveam copil la acel moment. Acum, revazand aceiasi decizie, recunosc ca asta e partea grea. dar totodata, admit ca nu intotdeauna ce e usor e si bine, dupa cum uneori, ceea ce pare greu, iti poate aduce izbavirea mai tarziu.

Break up; so what?... Viata merge mai departe. Daca amandoi avem maturitatea de a admite realitatea, vom sti sa-i dam copilului educatia de a discerne intre iubirea ca si legamant si alegerea for a life time. Pentru ca asta nu inseamna (cel putin pentru nivelul maturitatii mele) ca schimb iubirea cu un alt sentiment (la nivelul bazal, ura, razbunarea, etc.. nu e cazul). nu; iubirea nu se schimba. Aceiasi iubire care ne-a legat, va ramane in sufletul meu pentru femeia care mi-a daruit cel mai frumos lucru (impropriu spus) de pe acest pamant; Anastasia. dar eu sunt dintre aceia care stiu ca "iubirea" este ceva ce daruiesti (in felul tau) si o poti tine in suflet, sau o poti simti fara sa te manifesti ca atare. Daca in schimb vei sti sa imbraci chestia asta cu "respectul" pe care il datorezi nativ celei careia i-ai spus candva "te iubesc", atunci lucrurile incep sa se apropie de adevarata "maturitate " a virstei de 40 de ani.

Un comentariu:

  1. Un articol realist,decent si foarte bine scris!Consider ca barbatul,trebuie sa aiba ratiune si o viziune clara a viitorului,in momentul procrearii.Daca te trezesti ca ai dat viata unui copil si realizezi ca omul de langa tine nu este compatibil,este un pic cam tarziu sa te desparti cu usurinta.Cred ca un copil este pe deplin fericit,doar in momentul in care este alaturi de ambii parinti si nu va putea trece niciodata peste frustrarea ca ii va lipsi unul din ei,indiferent de motiv!Daca fericirea de pe chipul ingerului tau este cel mai frumos si mai pur lucru ce ti se poate intampla,atunci te invit sa mai analizezi o data!Timi(care da piatra la rummy :)))

    RăspundețiȘtergere