duminică, 26 decembrie 2010

Bendeac si mutatia de paradigma

Ne-am amuzat cu totii, copios, de pe urma "prostilor" care nu gaseau pluralul substantivului "telecomanda".. (Nu stiu d-astea..) si un baiat deloc chipes, aparea pe post cu o voce pitigaiata spre amuzamentul intregii tari. Imediat, Bendeac..un ..(sa zicem) comic al antenelor, a parodiat incidentul amplificand efectul si valorficandu-l, evident, in favoarea ratingului sau.. Apoi, surpriza; in noaptea de Craciun, isi cere ca sa zic asa.. (oarecum) iertare, baiatului din clip, pe motiv ca .. a aflat ca "prostia" de care radeam cu totii, are probabil o cauza clinica. Explicabil, dealtfel... Ce ma intereseaza pe mine este insa: are Bendeac cu adevarat remuscari, sau a descoperit o noua sursa de crestere a ratingului?

Trecand peste asta, stau si ma gandesc cat de predispusi suntem la a vedea si califica oamenii, doar din perspectiva "sabloanelor" noastre. Sa fie clar un lucru, eu nu ma exclud pe mine din niciun capitol al scrierilor mele. De fapt, descriu nimic altceva decat ceea ce gandesc, legat de anumite subiecte, poate, multe dintre ele, propriile mele conflicte.

Evident, primul de la care am aflat de a abordarea "sabloanelor" a fost Covey, in "7 habbits..". Acolo, in povestea cu metroul si cu parintele care urcandu-se cu copiii, parea absent, in timp ce acestia deranjau pe toata lumea. pana la urma, un calaltor satul, il apostrofeaza pe parintele care nu-si strunea copiii, moment in care acesta, se trezeste din visare si spune:" vai, va rog sa ma iertati, nu mi-am dat seama, venim de la inmormantarea mamei lor.." . Ceea ce au simtit toti cei care au participat la poveste, este o schimbare a atitudinii de la frustrare la compasiune.. Daca in primul caz, calatorii il priveau pe parinte printr-un sablon, imediat dupa ce acesta le-a dezvaluit motivul "absentei" sale, ceilalti au schimbat sablonul, intr-unul nu doar mai permisiv, dar mult mai uman.  Covey, spune apoi ca acesta este punctul de plecare pentru abordarea "win -win". Sa facem si sa gandim lucrurile de la inceput, intr-o maniera care sa nu ne puna dupa aceea in postura de a ne parea rau, cand poate, chiar incercand sa reparam nu mai conteaza.. Oare, sa fi suferit Bendeac o mutatie de paradigma cand a descoperit ca si-a facut ratingul pe baza unui om cu un soi de handicap? sau este un profesionist desavarsit si tot ce a facut, a facut calculat, in scopul diversitatii?.. nu stim! In alte circumstante as fi spus ca sunt sigur ca lui Bendeac nu-i pare cu adevarat rau, insa, in virtutea celor descrise mai sus, incerc sa asez lucrurile intr-o lumina care sa nu ma faca sa regret mai tarziu anumite afirmatii. Deci; este posibil ca Bendeac sa regrete cu adevarat, (daca da, ii recomand Stephen Covey), iar daca nu, il asigur ca intr-o zi, viata ii va da lui insusi o lectie pe care nu o va putea uita si poate va deveni el insusi subiect de rating, pentru altii. Apropos; ce mai face Teo Trandafir? Cum care Teo?..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu