luni, 13 decembrie 2010

12 noaptea

Un titlu ciudat, pentru un blog..dar m-am gandit ca este ora la care eu scriu cel mai bine. Pentru ca am de gand sa o fac cat se poate de des, si daca se poate, cat se poate de bine.
Mi-am dat seama, de curand, ca, am foarte multe de spus. As vrea sa-i las fiicei mele, cateva din "gandurile", din trairile si din aprecierile mele asupra vietii pe care am trait-o, si pe care continui sa o traiesc intens.. Pentru ca stiu ca viata noastra, a tuturor, nu e asa cum pare. Nu e nici macar asa cum noi insine vrem sa ne-o desenam. Jucam roluri! Unii mai bine, altii mai prost, dupa priceperea sau simturile fiecaruia. Dar m-am uitat in oglinda si am intekes ca eu insumi sunt in pericol de a ma descrie, sau macar, de a vrea sa ma vad altfel decat sunt..

Nu stiu, daca pana la urma, voi reusi sa fac ceea ce spoune Covey, sa-mi traiesc fiecare clipa a vietii ca si cum ar fi ultima, sa imi imaginez inmormantarea si sa listez toti oamenii importanti pentru mine, incercand sa descriu ce ar spune fiecare dintre ei despre mine.. E un exercitiu greu, dar nu e tot! Covey spune ca.. viata trebuie traita in asa fel incat..sa-i determin inca de pe acum, traind, pe cei care ar putea veni la inmormantarea mea, sa spuna despre mine, sa simta, sa gandeasca, ca am fost un om "deosebit"...:)

Nu am gasit in Covey nimic despre esec, ca esenta.. ce faci, daca ai dat-o in bara si cum ar bine sa iesi din asta? Asta as vrea sa-i las copilului meu; esecurile  mele, ridicate la rang de lectie de viata..Pentru ca pe mari linistite, toate corabiile sunt frumoase, dar abia, in timpul furtunii ne dam seama cat de buna e o corabie.. Si ce e mai trist, abia atunci realizam, ca o corabie nu trebuie sa fie in primul rand "frumoasa", ci sa-ti asigure sansa de a supravietui. Abia apoi vine frumusetea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu